Șapte state contestă acordul TotalEnergies prin care SUA mută aproape 1 miliard USD din eolian offshore spre LNG și gaze — NRG-IA

Șapte state americane contestă în instanță unul dintre cele mai sensibile acorduri energetice ale administrației Trump: închiderea unor proiecte eoliene offshore TotalEnergies și redirecționarea capitalului către LNG, petrol și gaze naturale. Cazul depășește disputa dintre o companie și guvernul federal. În centrul conflictului se află întrebarea dacă o administrație poate transforma un lease eolian offshore, deja atribuit și plătit, într-un acord de ieșire finanțat din bani publici și legat de investiții în combustibili fosili. Coaliția este condusă de New York și include New Jersey, Connecticut, Maine, Massachusetts, Rhode Island și Vermont. Plângerea a fost depusă la Curtea Federală pentru Districtul Columbia și vizează anularea lease-ului OCS-A 0538 din New York Bight, deținut de Attentive Energy, subsidiară TotalEnergies, precum și acordul de „settlement” încheiat între companie și autoritățile federale. De la turbine marine la LNG și gaze În martie 2026, Departamentul de Interne al SUA a anunțat un acord cu TotalEnergies prin care compania urma să renunțe la două lease-uri eoliene offshore: unul în New York Bight și unul în Carolina Long Bay. În schimb, TotalEnergies s-a angajat să investească aproximativ 928 milioane USD în proiecte de energie convențională din Statele Unite, inclusiv în dezvoltarea terminalului Rio Grande LNG din Texas, precum și în petrol și gaze. Mecanismul acordului este punctul sensibil. După realizarea investițiilor, guvernul federal urma să ramburseze companiei, dolar pentru dolar, până la valoarea sumelor plătite inițial pentru lease-urile eoliene offshore. Pentru lease-ul din New York Bight, suma este de 795 milioane USD. Pentru lease-ul din Carolina Long Bay, valoarea menționată este de 133,3 milioane USD. Împreună, acordul se apropie de pragul de 1 miliard USD. Administrația Trump prezintă mutarea ca parte a agendei de „Energy Dominance”, cu accent pe energie convențională, securitate energetică, LNG și gaze naturale. În comunicarea Departamentului de Interne, eolianul offshore este descris ca scump, nesigur și dependent de subvenții, în timp ce gazul natural și LNG-ul sunt prezentate drept soluții mai stabile pentru consumatori, industrie și rețea. Pentru statele reclamante, aceeași mutare arată invers: un proiect de energie curată blocat printr-un acord administrativ, bani publici folosiți pentru o ieșire controversată și un semnal de instabilitate pentru investițiile în regenerabile marine. Lease-ul din New York Bight avea miză de sistem Zona New York Bight nu este o locație marginală. Lease-ul atacat în instanță avea peste 84.000 de acri și o capacitate nominală anticipată de peste 2,7 GW. Proiectele asociate ar fi putut alimenta peste 1,3 milioane de locuințe din New York și New Jersey, potrivit documentelor depuse de statele reclamante. Pentru New York, proiectul Attentive Energy One era relevant deoarece putea livra energie direct către New York City, una dintre cele mai dificile zone de alimentat din sistemul energetic american. Cererea de electricitate crește, electrificarea consumului avansează, iar orașele mari au nevoie de surse noi, aproape de centrele de consum și compatibile cu obiectivele climatice locale. Datele invocate de procurorul general al statului New York indică o miză economică amplă: peste 700.000 de locuințe alimentate, 25,6 miliarde USD beneficii economice pe durata de viață a proiectului, inclusiv 10 miliarde USD economii la facturi și peste 1.700 de locuri de muncă. Aceste cifre trebuie citite ca estimări ale statului reclamant, nu ca rezultate produse. Dar ele arată de ce disputa a devenit politică, juridică și energetică în același timp. Pentru statele din nord-est, eolianul offshore nu reprezintă doar un obiectiv climatic, ci o piesă din planificarea rețelei, din securitatea aprovizionării și din strategia industrială regională. Conflictul juridic: procedură, autoritate și bani publici Plângerea celor șapte state invocă mai multe cadre legale federale, inclusiv Administrative Procedure Act, National Environmental Policy Act, Outer Continental Shelf Lands Act și Judgment Fund Act. Esența acuzației este că administrația ar fi folosit nelegal un acord de tip settlement pentru a anula un lease energetic și pentru a direcționa resurse publice către o soluție politică favorabilă combustibililor fosili. Statele contestă, în special, folosirea Judgment Fund, fond federal destinat plății unor hotărâri sau tranzacții legitime în litigii. Argumentul lor este că nu ar exista o dispută reală între părți adverse care să justifice plata. În interpretarea reclamantelor, acordul ar fi fost mai degrabă o construcție administrativă prin care atât guvernul, cât și compania au ajuns la rezultatul dorit: ieșirea din eolian offshore și redirecționarea capitalului către LNG, petrol și gaze. Pe zona offshore, plângerea susține că Departamentul de Interne nu ar fi respectat pașii prevăzuți de Outer Continental Shelf Lands Act pentru anularea unui lease. Statele…