Oltul Inferior: 400 milioane euro, 200 MW de pompaj neexploatați și un nou BESS de 200 MW — NRG-IA

România a construit pe Oltul Inferior o capacitate de 200 MW pentru pomparea apei , a inaugurat-o oficial în 2014 și a testat funcționarea reversibilă, după o retehnologizare care a costat aproximativ 400 de milioane de euro . În mai puțin de un an, însă, regimul de pompare nu mai era utilizat în exploatarea curentă, Hidroelectrica invocând lipsa rentabilității economice. Cele cinci centrale au continuat să producă electricitate ca hidrocentrale convenționale. În 2026, contrastul devine mult mai puternic. Hidroelectrica pregătește pe același sector Olt Inferior un proiect cu 200 MW / 800 MWh de baterii , integrat unei instalații fotovoltaice flotante de 100 MWp. Studiul de fezabilitate a primit aviz favorabil intern, iar titlul de investiție se află în curs de aprobare. România nu are, așadar, o infrastructură de sute de milioane de euro care „există doar pe hârtie”. Are o problemă mai greu de explicat: a construit fizic 200 MW de pompaj, dar nu a transformat această capacitate într-un activ de stocare utilizat sistematic, exact într-un sistem energetic care are acum nevoie tot mai mult de flexibilitate. Cele 400 de milioane au modernizat centrale reale și au creat 200 MW de pompare Proiectul a vizat cinci hidrocentrale de pe Oltul Inferior — Ipotești, Drăgănești, Frunzaru, Rusănești și Izbiceni — echipate în total cu 20 de hidroagregate reversibile. Documentele administratorului judiciar al Hidroelectrica arată că, înaintea intervențiilor, echipamentele aveau probleme tehnice importante și necesitau cheltuieli ridicate de mentenanță. Retehnologizarea nu a avut, prin urmare, exclusiv rolul de a crea stocare prin pompaj. Rezultatele tehnice consemnate atunci au fost substanțiale. Puterea disponibilă în regim de turbinare a crescut de la 185 MW la 285 MW , iar puterea disponibilă în regim de pompare a crescut de la zero la 200 MW . Producția medie anuală de proiect era indicată ca urcând de la 512 GWh la 944 GWh. Centralele există și funcționează. Hidroelectrica le include și astăzi în amenajarea Oltului Inferior, cu agregatele reversibile instalate. Problema investiției nu este, așadar, inexistența infrastructurii, ci faptul că una dintre funcțiile sale strategice — folosirea energiei din sistem pentru a pompa apa și recuperarea ulterioară a acesteia prin turbinare — nu a devenit o activitate susținută. Această diferență este esențială. O centrală cu acumulare prin pompaj poate funcționa ca o baterie hidraulică: consumă electricitate în orele în care aceasta este abundentă sau ieftină, ridică apa într-o acumulare și o folosește ulterior pentru producție atunci când sistemul are mai multă nevoie de energie. Suma de 123 de milioane de euro nu a fost contractul inițial Istoria financiară a proiectului este, la rândul ei, mai complicată decât simpla afirmație că un contract de 123 de milioane de euro a ajuns la 400 de milioane. Valoarea de aproximativ 123,8 milioane de euro provenea dintr-un studiu realizat în 2001 de Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice și reprezenta un deviz estimativ al investiției. Contractul semnat efectiv în aprilie 2004 avea deja o valoare de aproximativ 356,7 milioane de euro și a fost atribuit unui consorțiu condus de Voith Siemens Hydro Power Generation. În evoluția ulterioară a proiectului, inclusiv prin reorganizările corporative ale furnizorilor, în documentele Hidroelectrica apar Voith Hydro și Andritz Hydro. Costul decontat al lucrărilor a ajuns ulterior la aproximativ 400 de milioane de euro . Cronologia schimbă natura problemei. Nu este vorba despre un contract de 123 de milioane de euro care s-ar fi triplat pe parcursul execuției. Diferența majoră apăruse deja între estimarea din 2001 și valoarea contractului semnat în 2004. Rentabilitatea pomparii era pusă sub semnul întrebării chiar la inaugurare Pe 9 mai 2014, Hidroelectrica inaugura la Frunzaru ceea ce compania descrie în propriul istoric drept prima amenajare hidroenergetică cu acumulare prin pompaj din România. Sistemul dispunea atunci de 285 MW în regim de turbinare și 200 MW în regim de pompare . Era prevăzută o perioadă de testare a exploatării reversibile, în care energia urma să fie folosită pentru pompare în anumite intervale și recuperată ulterior prin turbinare. Dar problema economică era cunoscută chiar în acel moment. Administratorul judiciar al Hidroelectrica de la acea vreme, Remus Borza, declara la inaugurare că, în condițiile pieței din 2014, utilizarea pompajului nu rezulta rentabilă potrivit calculelor companiei. Investiția ridicată și raportul dintre costul energiei consumate la pompare și valoarea energiei recuperate ulterior făceau dificil modelul economic. În mai 2015, cele cinci centrale erau deja exploatate ca hidrocentrale convenționale, fără utilizarea curentă a ciclului de pompare. Astfel, România a ajuns într-o situație rară: capacitatea tehnică fusese construită și demonstrată, dar mecanismul economic care trebuia să îi dea o utilizare susținută nu funcționa. Islaz era considerat…