Acordul SUA–Iran pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz rămâne fragil, deși petrolul scade sub 100 de dolari — NRG-IA

Donald Trump spune că Statele Unite și Iranul au „în mare parte negociat” cadrul unui acord care ar include redeschiderea Strâmtorii Hormuz, dar aceeași administrație transmite că nu se va grăbi să semneze și că blocada americană rămâne, deocamdată, în vigoare. Piața a reacționat rapid: Brent a coborât cu aproape 6%, până la 97,69 dolari/baril, iar WTI a scăzut la 90,85 dolari/baril, pe fondul speranței că una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii ar putea fi redeschisă. Prețul a reacționat înaintea infrastructurii Scăderea petrolului arată că piața cumpără scenariul unei detensionări, dar nu confirmă încă revenirea normală a fluxurilor. Reuters notează că cele două părți rămân în dezacord pe subiecte dificile, iar Trump a spus duminică faptul că le-a cerut negociatorilor să nu se grăbească. Pentru energie, diferența este esențială: un acord politic poate coborî prima de risc, dar transportul fizic de petrol și LNG are nevoie de siguranță maritimă, asigurări, rute clare și încrederea armatorilor. Strâmtoarea Hormuz nu este o rută secundară. Datele EIA arată că, în 2024 și în primul trimestru din 2025, prin Hormuz a trecut peste un sfert din comerțul maritim global cu petrol și aproximativ o cincime din comerțul global cu LNG. În plus, circa 84% din fluxurile de țiței și condensat și 83% din LNG-ul care treceau prin strâmtoare mergeau spre piețele asiatice. Israelul introduce condiția securității operaționale Fragilitatea acordului vine și din poziția Israelului. Potrivit Reuters, Benjamin Netanyahu i-a transmis lui Trump că Israelul va păstra libertatea de acțiune împotriva amenințărilor „în toate arenele”, inclusiv în Liban. Sursa israeliană citată de Reuters afirmă că Washingtonul actualizează Israelul cu privire la negocierile cu Iranul, iar Trump ar fi insistat că un acord final trebuie să includă dezmembrarea programului nuclear iranian și eliminarea uraniului îmbogățit de pe teritoriul Iranului. Această condiționare mută acordul din zona strict energetică în zona securității regionale. Redeschiderea Hormuz poate calma prețul petrolului, dar nu poate elimina singură riscul dacă Israelul consideră că amenințarea iraniană sau rețelele susținute de Iran rămân active. Piața nu evaluează doar textul unui memorandum, ci probabilitatea ca acesta să reziste la presiunea militară, politică și diplomatică din regiune. Opoziția republicană limitează spațiul politic al Casei Albe În Statele Unite, un alt risc vine chiar din interiorul taberei republicane. Times of Israel a relatat că senatori republicani importanți au criticat termenii prezumați ai acordului, după ce Trump a indicat că documentul ar include redeschiderea Strâmtorii Hormuz, dar fără detalii publice clare privind programul nuclear iranian. Lindsey Graham a avertizat că un acord care lasă Iranul într-o poziție de forță regională ar putea deveni un „coșmar pentru Israel”, iar Mike Pompeo a criticat termenii raportați ai înțelegerii. Pentru Trump, această opoziție contează. Un acord perceput ca prea permisiv față de Iran poate crea cost politic intern, mai ales dacă include relaxări de sancțiuni, acces la venituri petroliere sau concesii care lasă Teheranului o capacitate de presiune asupra Hormuz. Din perspectiva pieței, riscul nu este doar ca negocierile să eșueze, ci ca un acord semnat să fie contestat suficient de puternic încât să rămână instabil. Primele nave ies din Hormuz, dar normalizarea rămâne lentă Există deja semnale fizice de deblocare parțială. Reuters a relatat că două nave LNG, Fuwairit și Al Rayyan, au ieșit din Strâmtoarea Hormuz spre Pakistan și China, iar petrolierul Eagle Verona, încărcat cu aproape 2 milioane de barili de țiței irakian Basrah, a părăsit Golful după aproape trei luni de blocaj. Tot Reuters notează însă că, înainte de război, traficul prin strâmtoare era de 125–140 de treceri zilnice, iar circa 20.000 de marinari rămân blocați în Golf pe sute de nave. Acesta este punctul critic pentru piață: câteva tranzitări reușite reduc tensiunea, dar nu echivalează cu revenirea capacității normale. Reluarea fluxurilor depinde de securitatea rutei, de acceptarea traseelor impuse, de disponibilitatea asigurătorilor, de timpul necesar navelor blocate să iasă și de capacitatea producătorilor din Golf de a readuce volumele în piață. IEA arată de ce piața rămâne vulnerabilă Raportul IEA din mai 2026 arată amploarea șocului: oferta globală de petrol a scăzut în aprilie la 95,1 milioane barili/zi, iar pierderile totale față de februarie au ajuns la 12,8 milioane barili/zi. Producția statelor din Golf afectate de închiderea Hormuz era cu 14,4 milioane barili/zi sub nivelul de dinaintea războiului. IEA notează și o scădere rapidă a stocurilor observate, cu retrageri de 129 milioane barili în martie și 117 milioane barili în aprilie. Aceste cifre explică de ce piața reacționează violent la orice semnal politic. Când stocurile se reduc accelerat, iar o rută care concentrează volume majore de petrol și LNG rămâne parțial…