Răcirea urbană poate reduce vârfurile de consum din caniculă: soluția pentru termoficarea României — NRG-IA

Canicula pune presiune pe rețea. Într-un oraș mare, aerul condiționat nu mai este doar aparatul din sufragerie. Devine o sursă colectivă de consum care pornește aproape simultan în blocuri, birouri, magazine, spitale, campusuri și spații comerciale. Iar când temperatura rămâne ridicată până spre seară, consumul de răcire intră exact în intervalul în care energia solară începe să dispară, iar sistemul electric are nevoie de cele mai scumpe și mai flexibile resurse disponibile. Asociația Energia Inteligentă avertizează că România discută mult despre energie electrică, baterii și panouri fotovoltaice, însă prea puțin despre răcirea orașelor. În analiza sa, organizația estimează că un apartament de 70 mp poate consuma suplimentar între 50 și 130 kWh de electricitate într-o lună cu șapte zile de caniculă. La scara unui oraș, acest consum se transformă în sute de MWh adăugați exact în orele în care rețeaua este deja tensionată. Aceasta este schimbarea de fond: răcirea nu mai poate fi tratată doar ca alegerea dintre un aparat mai ieftin sau unul mai silențios. Devine o problemă de putere de vârf, de capacitate a rețelelor locale, de investiții în transformatoare, de producție flexibilă și de cost al energiei în serile fierbinți. Aerul condiționat rezolvă locuința, nu rezolvă orașul Un aparat modern de aer condiționat poate fi eficient pentru o locuință, mai ales într-o clădire bine izolată și atunci când este utilizat corect. Problema nu este aparatul în sine. Problema apare atunci când soluția individuală devine model urban. În zilele de caniculă, sute de mii de aparate pornesc în aceeași perioadă, în aceleași cartiere și pe aceleași rețele de distribuție. Cererea de electricitate urcă rapid, transformatoarele și cablurile locale sunt împinse spre limitele lor, iar sistemul trebuie să asigure energie suplimentară exact atunci când marja de flexibilitate devine mai mică. IEA arată că răcirea spațiilor este cea mai rapidă sursă de creștere a cererii energetice din clădiri, cu un ritm estimat de aproape 4% pe an până în 2035. Agenția subliniază că aerul condiționat crește vârfurile de consum atât în timpul zilei, cât și seara. În valurile de căldură din 2025, Franța a avut un vârf de consum electric de seară cu 25% peste media din afara sezonului, iar New York a înregistrat un vârf cu 90% mai ridicat. Pentru România, lecția este directă. Nu contează doar câți kWh se consumă într-o lună. Contează câți MW sunt ceruți simultan într-o singură oră. Rețeaua trebuie construită pentru acel vârf, chiar dacă apare doar câteva zile pe an. Asta face răcirea individuală scumpă la nivel de oraș: nu pentru că fiecare aparat ar fi ineficient în mod izolat, ci pentru că milioane de decizii individuale produc aceeași presiune colectivă asupra infrastructurii. România are rețele pentru iarnă, dar nu și o strategie pentru caniculă România nu pornește de la zero. Asociația Energia Inteligentă arată că țara mai are peste 4.380 km de rețele de termoficare și aproximativ 1,05 milioane de clienți conectați. Este o infrastructură mare, concentrată în orașe dense, exact acolo unde răcirea centralizată ar putea avea sens economic și tehnic. Problema este că această infrastructură a fost construită pentru iarnă. Rețelele clasice au fost proiectate să transporte agent termic la temperaturi ridicate, în multe cazuri între 90 și 120°C. Ele au fost gândite pentru încălzire, nu pentru a reduce consumul electric din timpul verii. AEI propune mutarea discuției de la simpla reabilitare a conductelor spre transformarea termoficării într-o infrastructură urbană de energie termică. În acest model, rețeaua nu mai livrează doar căldură în sezonul rece, ci poate deveni suport pentru încălzire, apă caldă, răcire, recuperare de căldură și stocare energetică. Diferența este esențială. O rețea reparată doar pentru iarnă poate reduce pierderile și poate îmbunătăți confortul termic. O rețea adaptată pentru încălzire și răcire poate reduce și presiunea electrică produsă de caniculă. Termoficarea de joasă temperatură schimbă rolul rețelei Asociația Energia Inteligentă diferențiază două modele relevante. Primul este termoficarea de generația a IV-a, cunoscută ca 4GDH. Aceste rețele livrează agent termic la aproximativ 50–70°C, sub nivelul sistemelor clasice. Temperatura mai redusă poate limita pierderile și poate permite integrarea mai bună a pompelor de căldură, a energiei geotermale, a căldurii reziduale și a surselor regenerabile. Al doilea este modelul de generația a V-a, 5GDHC — district heating and cooling. Aici rețeaua funcționează la temperaturi apropiate de mediul ambiant, de aproximativ 10–30°C. Fiecare clădire poate utiliza o pompă de căldură pentru a produce local încălzire, apă caldă sau răcire, iar infrastructura devine o platformă care poate folosi surse diferite: ape uzate, lacuri, râuri, geotermie, căldură reziduală industrială sau centre de date. Nu toate orașele și nu toate cartierele pot trece direct la un asemenea model. Blocurile vechi,…