AIE: Transportul de petrol prin Hormuz ar putea scădea cu 90% până în 2035 — NRG-IA
Geopolitică & Energie Autor: Ioana BuzoaicaDupă cel mai mare șoc de aprovizionare energetică din istorie, AIE prezintă scenariul unei lumi mult mai puțin dependente de Strâmtoarea Hormuz. Conducte petroliere de 40 de miliarde de dolari, noi…
Lumea ar putea reduce cu aproximativ 90% necesarul de petrol transportat prin Strâmtoarea Hormuz până în 2035, potrivit unui scenariu publicat de Agenția Internațională a Energiei (AIE) în raportul World Energy Outlook 2026 , lansat joi, 19 noiembrie. O combinație de conducte alternative, creștere a producției petroliere din alte regiuni și măsuri de reducere a consumului ar putea coborî necesarul de tranzit prin această rută strategică de la aproximativ 20 de milioane de barili pe zi la mai puțin de două milioane. Este una dintre cele mai importante concluzii ale raportului anual al AIE, publicat după un an în care conflictul din Orientul Mijlociu a provocat cea mai mare perturbare a aprovizionării energetice mondiale înregistrată până acum. Agenția estimează pierderi cumulate de aprovizionare de 2,8 miliarde de barili de petrol și 60 de miliarde de metri cubi de gaze naturale din regiunea Golfului. Consecințele s-au propagat prin transporturi, industrie, inflație și costurile energiei, demonstrând cât de vulnerabilă rămâne economia mondială la întreruperea câtorva rute comerciale esențiale. Raportul descrie însă și o posibilă transformare de durată. Dacă statele răspund crizei prin investiții în infrastructură, diversificarea aprovizionării și electrificarea consumului, dependența de petrolul transportat prin punctele strategice vulnerabile se poate reduce considerabil. Într-un alt scenariu analizat de AIE, aceste măsuri suplimentare ar diminua cererea mondială de petrol din 2035 cu 4,4 milioane de barili pe zi față de nivelul rezultat din politicile energetice deja declarate de guverne. Hormuz, punctul vulnerabil al comerțului energetic mondial Înaintea conflictului declanșat în februarie 2026, aproximativ 20 de milioane de barili de țiței și produse petroliere traversau zilnic Strâmtoarea Hormuz, care leagă Golful Persic de Golful Oman și de rutele maritime internaționale. Volumul reprezenta aproape un sfert din comerțul mondial cu petrol transportat pe mare. Aproximativ 80% dintre aceste fluxuri aveau ca destinație piețele asiatice, unde economii precum China, India, Japonia și Coreea de Sud depind semnificativ de importurile energetice. Conflictul a demonstrat cât de repede se poate transforma această concentrare geografică într-un risc economic global. Atacurile asupra infrastructurii și transporturilor maritime, reducerea exporturilor și costurile suplimentare de asigurare au modificat prețurile și fluxurile comerciale. Rezervele strategice de petrol au amortizat o parte a șocului, dar perturbările prelungite au transferat presiunea asupra consumatorilor și companiilor. AIE arată că prețurile motorinei au depășit, în cursul crizei, 200 de dolari pe baril, afectând un combustibil esențial pentru transporturi, agricultură și logistică. Importanța strâmtorii depășește însă piața petrolului. Prin Hormuz treceau și volume foarte mari de gaze naturale lichefiate, în special din Qatar și Emiratele Arabe Unite. Spre deosebire de petrol, care poate fi redirecționat parțial prin conducte terestre, LNG-ul exportat din Golf nu dispune de rute alternative echivalente pentru a ajunge la piețele internaționale. Această diferență explică de ce reducerea dependenței de Hormuz presupune soluții distincte pentru petrol și gaze. În acest context, AIE analizează un scenariu denumit Low Hormuz Case (LHC), construit pentru situația în care riscurile asupra transportului prin strâmtoare persistă pe termen lung. Rezultatul este o schimbare majoră a necesarului de tranzit: aproximativ 8,5 milioane de barili pe zi în 2030 și sub două milioane în 2035, comparativ cu circa 20 de milioane în scenariul politicilor declarate pentru același orizont. Conducte de 40 de miliarde de dolari ar putea modifica rutele petrolului Cea mai mare contribuție la reducerea tranzitului prin Hormuz ar veni din dezvoltarea infrastructurii alternative. AIE identifică proiecte de conducte petroliere cu o capacitate cumulată de aproximativ șapte milioane de barili pe zi, aflate în construcție sau în diferite etape de analiză. Realizarea acestora ar necesita investiții estimate la 40 de miliarde de dolari și ar adăuga aproximativ doi dolari la costul unui baril exportat din Orientul Mijlociu prin infrastructura avută în vedere. Arabia Saudită dispune deja de conducta East–West, cunoscută drept Petroline, care permite transportul țițeiului din estul țării către portul Yanbu, situat la Marea Roșie. Emiratele Arabe Unite utilizează conducta Habshan–Fujairah, prin care petrolul poate ajunge la Golful Oman fără traversarea Strâmtorii Hormuz. Dezvoltarea acestor infrastructuri și construirea unor conexiuni suplimentare ar permite exportatorilor să își păstreze accesul la piețele internaționale chiar și în perioadele de instabilitate regională. Calculele AIE indică faptul că peste 60% din reducerea necesarului de tranzit în scenariul LHC, comparativ cu scenariul politicilor declarate pentru 2035, ar proveni din utilizarea rutelor ocolitoare, inclusiv a…
Ioana Buzoaica — Colectiv Editorial Independent
Echipa editorială NRG-IA monitorizează neîntrerupt dinamica pieței de energie, cadrul de reglementare ANRE și parametrii de telemetrie SEN/SNT. Livrăm analize obiective, ancorate strict în date oficiale și decizii verificate.
Consultă Carta Deontologică și Metodologia Editorială NRG-IA →