Cărbunele revine ca plasă de siguranță: România cere timp în criza LNG, Europa rezistă, Asia îl reactivează — NRG-IA

România nu revine la cărbune, dar nici nu îl poate închide fără înlocuitori reali Criza LNG provocată de războiul din Orientul Mijlociu readuce cărbunele în centrul celei mai incomode discuții energetice: ce face un sistem electric atunci când combustibilul de tranziție devine prea scump, prea rar sau prea expus geopolitic? Pentru România, întrebarea nu este teoretică. Țara a asumat, prin cadrul european și prin PNRR, eliminarea treptată a cărbunelui și dezvoltarea accelerată a regenerabilelor. Comisia Europeană descrie reforma energetică din PNRR-ul României ca având două direcții majore: eliminarea cărbunelui și creșterea capacității de producție regenerabilă, cu cel puțin 3.000 MW de capacități eoliene și solare care trebuie puse în funcțiune și conectate la rețea până la 30 iunie 2026. Problema este că tranziția energetică nu se măsoară doar în angajamente, ci în megawați disponibili la ora de vârf. România a constatat că înlocuitorii cărbunelui nu intră suficient de repede în sistem. Reuters a relatat în septembrie 2025 că România negocia cu Comisia Europeană întârzierea închiderii unor capacități pe cărbune de 2,6 GW, invocând întârzieri la proiectele de înlocuire, inclusiv centrale pe gaz și parcuri solare dezvoltate în jurul CE Oltenia. Ulterior, Reuters a relatat că ministrul Energiei a anunțat acordul Comisiei Europene pentru amânarea închiderii a cinci unități pe cărbune până la finalul anilor 2026 și 2029, ca măsură de reducere a riscurilor de blackout și de prețuri mai mari în sezonul rece. Aceasta este poziția reală a României: nu construiește viitorul pe cărbune, dar încearcă să păstreze temporar o plasă de siguranță până când noile capacități devin efectiv operaționale. Criza LNG arată că gazul de tranziție poate deveni vulnerabilitate Ani la rând, gazul natural a fost prezentat ca soluția de tranziție între cărbune și un sistem dominat de regenerabile, nuclear, stocare și flexibilitate. Criza actuală arată limitele acestei ipoteze. Gazul este mai puțin poluant decât cărbunele în producția de electricitate, dar rămâne combustibil fosil, importat în multe regiuni și expus rutelor maritime, blocajelor geopolitice și competiției globale pentru LNG. Reuters a relatat că, în aprilie și începutul lunii mai 2026, mari importatori asiatici de LNG, precum Japonia și Coreea de Sud, au crescut puternic producția pe cărbune după perturbările de aprovizionare cauzate de războiul cu Iranul. În Japonia, producția pe gaz a scăzut cu 12,9%, iar cea pe cărbune a crescut cu 11,1%; în Coreea de Sud, producția pe gaz a scăzut cu 6,4%, iar cea pe cărbune a crescut cu 39,7%. Aceste cifre sunt relevante pentru România nu pentru că situația asiatică poate fi copiată mecanic în Europa, ci pentru că arată comportamentul real al sistemelor energetice în criză. Când LNG-ul devine scump sau insuficient, statele care au centrale pe cărbune disponibile le folosesc. Cărbunele nu revine pentru că este curat sau dorit strategic, ci pentru că este stocabil, cunoscut operațional și disponibil în momente de presiune. Aceasta este lecția dură a momentului: tranziția energetică funcționează doar dacă înlocuitorii sunt construiți înainte ca vechile capacități să fie închise complet. Asia arde mai mult cărbune pentru securitate, Europa încearcă să evite întoarcerea Asia reacționează diferit de Europa deoarece are altă structură de piață, altă expunere la LNG, altă presiune demografică și industrială și, în multe cazuri, altă capacitate de a suporta prețuri mari. Pentru economii care trebuie să mențină producția industrială și alimentarea continuă cu energie, cărbunele rămâne combustibilul de avarie atunci când gazul devine prea scump. Reuters a arătat anterior că mai multe economii asiatice, inclusiv Bangladesh, Pakistan, Filipine, Vietnam, Thailanda, Coreea de Sud și Japonia, au crescut sau au analizat creșterea utilizării cărbunelui pentru a reduce costurile și a proteja securitatea aprovizionării, în contextul blocajelor de LNG și al scumpirii gazului spot. Europa este într-o poziție diferită. Uniunea Europeană a construit, în timp, un cadru care face revenirea la cărbune mult mai dificilă: ETS, Green Deal, REPowerEU, ținte de decarbonizare, fonduri pentru tranziție, închideri de capacități și o creștere accelerată a regenerabilelor. REPowerEU a fost prezentat de Comisia Europeană ca plan de reducere rapidă a dependenței de combustibilii fosili ruși și de accelerare a tranziției verzi după invazia Rusiei în Ucraina. Rezultatul se vede în mixul electric. Ember arată că, în 2025, vântul și solarul au ajuns la 30,1% din producția de electricitate a UE, peste toate sursele fosile la un loc, care au furnizat 29%. Reuters notează că ponderea cărbunelui în mixul electric al UE a coborât la 9,2%, un minim istoric. Diferența este clară: Asia folosește cărbunele ca răspuns direct la șocul LNG, în timp ce Europa încearcă să evite revenirea la cărbune prin preț al carbonului, regenerabile și reguli de decarbonizare. Dar Europa nu este…