România, dependentă de importurile de petrol: propunere pentru un centru național de criză — NRG-IA

Asociația Energia Inteligentă propune înființarea unui Dispecerat Național de Securitate Energetică care să urmărească permanent rutele de import, producția rafinăriilor, navele aflate în drum spre Constanța, stocurile de carburanți, costurile de transport și asigurare și riscurile militare din Marea Neagră. Propunerea, formulată de președintele organizației, Dumitru Chisăliță, nu reprezintă o decizie a Guvernului și nu are încă un cadru instituțional sau juridic aprobat. Inițiativa a revenit în atenție după atacurile asupra petrolierelor și instalațiilor din zona terminalului operat în apropierea portului rusesc Novorossiisk. În urma suspendării temporare a încărcărilor, Kazahstanul a redus producția pentru a evita umplerea capacităților de depozitare. Potrivit unor surse industriale citate de Reuters, producția câmpului Tengiz a coborât temporar de la o medie de aproximativ 925.000 de barili pe zi la circa 406.000 de barili, iar producția națională de petrol și condensat a scăzut de la 2,07 milioane la 1,63 milioane de barili pe zi. Aceste cifre descriu amploarea perturbării din Kazahstan, nu o reducere echivalentă a aprovizionării României. Ele arată însă cât de repede poate fi transmis un incident militar de la o navă sau un terminal către conducte, câmpuri petroliere, contracte comerciale și rafinării aflate la mii de kilometri distanță. Petrol kazah, infrastructură rusească, destinație românească Cea mai mare parte a petrolului exportat de Kazahstan spre Marea Neagră este transportată prin sistemul de conducte al Caspian Pipeline Consortium. Conducta pornește din vestul Kazahstanului, traversează teritoriul Rusiei și ajunge la terminalul maritim din apropierea portului Novorossiisk. Originea petrolului este kazahă, dar siguranța livrării depinde de infrastructură aflată în Rusia, de funcționarea terminalelor, de disponibilitatea petrolierelor și de condițiile de navigație din Marea Neagră. Această separare dintre proprietatea asupra resursei și controlul asupra rutei este una dintre vulnerabilitățile structurale ale aprovizionării regionale. Legătura cu România este directă. Rompetrol arată că rafinăria Petromidia este alimentată în principal cu țiței kazah, prin fluxurile comerciale cunoscute în industrie sub denumirile CPC și KEBCO. Cel din urmă este un sortiment kazah încărcat la terminalul Sheskharis din Novorossiisk și transportat pe mare până la terminalul offshore Midia, aflat în apropierea rafinăriei. Petromidia a procesat în 2025 aproximativ 5,9 milioane de tone de materii prime, dintre care circa 5,3 milioane de tone au fost țiței. Rafinăriile Petromidia și Vega reprezintă, potrivit companiei, 44,6% din capacitatea de rafinare a României și pot acoperi aproximativ 60% din cererea internă de carburanți. Aceste ponderi sunt estimări ale operatorului, dar reflectă rolul central al rafinăriei de la Năvodari în aprovizionarea pieței românești. Petromidia poate procesa mai multe tipuri de țiței, însă înlocuirea unei surse nu este imediată. Petrolurile diferă prin densitate, conținut de sulf și cantitatea de motorină, benzină sau combustibil pentru aviație care poate fi obținută. O schimbare de origine poate necesita alte contracte, alte nave, ajustarea proceselor și costuri mai mari. Importurile au ajuns de 3,6 ori peste producția internă România continuă să producă țiței, dar volumele interne sunt insuficiente pentru funcționarea rafinăriilor la nivelurile actuale. Datele Institutului Național de Statistică arată că producția națională a fost de 2,472 milioane de tone echivalent petrol în 2025, în scădere cu 7,6% față de anul anterior. Importurile au ajuns la 8,894 milioane de tone echivalent petrol, în creștere tot cu 7,6%. Importurile au fost astfel de aproximativ 3,6 ori mai mari decât producția internă. Raportul nu trebuie confundat cu ponderea exactă a importurilor în fiecare rafinărie, deoarece volumele procesate, stocurile, exporturile și structura sortimentelor pot varia. El confirmă însă că securitatea petrolieră a României depinde în principal de aprovizionarea externă. Această dependență nu reprezintă automat o vulnerabilitate critică. Numeroase state europene importă cea mai mare parte a petrolului consumat. Riscul crește atunci când sursele, porturile, rutele maritime și capacitățile de transport se concentrează într-o regiune expusă conflictelor militare. România nu pornește de la zero Statul român are deja un cadru legal pentru gestionarea perturbărilor petroliere. Legea obligă operatorii să constituie stocuri de urgență, să raporteze cantitățile și locurile de depozitare și să le pună în circulație atunci când autoritatea competentă declară o disfuncționalitate majoră, o urgență deosebită sau o criză locală. Pentru perioada 1 iulie 2026–30 iunie 2027, nivelul total al stocurilor obligatorii a fost stabilit la 2.064.220 de tone echivalent petrol. „Tona echivalent petrol” este o unitate comună prin care pot fi comparate țițeiul și diferitele produse petroliere. Calculul folosit de…