Petrolul kazah și aprovizionarea României: stocuri, riscuri și prețuri în 2026–2027 — NRG-IA

România are suficiente resurse pentru a evita o criză imediată a carburanților, dar intră în luna august cu principala sa vulnerabilitate petrolieră complet expusă. Atacurile asupra navelor care preluau țiței kazah de la terminalul din apropierea orașului Novorossiisk au suspendat încărcările, au obligat Kazahstanul să reducă producția și au pus presiune asupra rafinăriei Petromidia, cel mai mare producător de carburanți din țară. Problema nu este, deocamdată, dispariția petrolului din piață. România are producție internă, cargouri contractate, stocuri comerciale, rezerve de urgență și posibilitatea de a importa carburanți. Riscul crește însă cu fiecare săptămână în care fluxurile kazahe nu revin la normal: alternativele trebuie găsite mai departe, transportul devine mai scump, iar motorina este cumpărată într-o piață mondială în care capacitatea de rafinare rămâne tensionată. Atacurile au blocat navele, nu au distrus conducta Petrolul extras din marile zăcăminte Tengiz, Kashagan și Karachaganak este transportat prin sistemul Consorțiului Conductei Caspice, pe o distanță de 1.511 kilometri, din vestul Kazahstanului până la Marea Neagră. Conducta asigură peste două treimi din exporturile petroliere ale Kazahstanului, iar terminalul său maritim a încărcat aproximativ 70,5 milioane de tone în 2025. Volumul reprezintă aproape 2% din oferta mondială de petrol. În 19 iulie 2026, petrolierele ASIA și NISSOS IOS au fost atacate cu drone în timpul încărcării. La bordul navei ASIA a izbucnit un incendiu, dar nu au fost raportate victime sau scurgeri de petrol. Operațiunile au fost reluate în aceeași seară, însă în 20 iulie a fost atacat și petrolierul NELSA. Echipajul a fost evacuat aproape integral, incendiul a fost stins, iar încărcarea petrolului a fost din nou oprită. Nu există informații publice potrivit cărora conducta ar fi fost distrusă sau ar necesita lucrări majore de reconstrucție. Blocajul este maritim: navele nu pot fi încărcate în condiții acceptabile de siguranță. Această diferență lasă deschisă posibilitatea unei reveniri rapide, dar numai dacă petrolierele pot intra din nou în zona terminalului fără riscuri considerate inacceptabile de armatori, asigurători și echipaje. La 26 iulie, operatorul nu publicase o confirmare privind reluarea stabilă a încărcărilor după atacul din 20 iulie. Reuters relata că autoritățile kazahe, producătorii și operatorul conductei discutau soluții pentru restabilirea exporturilor. Kazahstanul a redus între timp extracția pentru a evita umplerea rezervoarelor de la câmpurile petroliere. Producția de la Tengiz a coborât de la o medie de aproximativ 925.000 de barili pe zi la circa 406.000 de barili pe zi, iar producția națională de petrol și condensat a scăzut de la aproximativ 2,07 milioane la 1,63 milioane de barili pe zi. Reducerea este temporară, dar arată că întreruperea transportului a început să limiteze direct extracția. Ruta kazahă transportă și interese occidentale Consorțiul nu este controlat exclusiv de Rusia și Kazahstan. Federația Rusă deține 24%, compania națională KazMunayGas are 19%, Chevron deține 15%, iar compania afiliată ExxonMobil are 7,5%. Printre ceilalți acționari se numără Lukoil, Shell și Eni. Mai mult de 75% din petrolul încărcat în 2025 a aparținut unor expeditori internaționali, între care Chevron, ExxonMobil, KazMunayGas, Eni și Shell. Această structură mărește miza diplomatică a incidentului. Atacurile nu lovesc numai veniturile Kazahstanului și infrastructura aflată pe teritoriul Rusiei, ci și producția și fluxurile comerciale ale unor mari companii americane și europene. Participarea occidentală nu garantează oprirea atacurilor, dar crește presiunea pentru protejarea unei rute considerate importantă pentru piața internațională. Aproape jumătate din țițeiul disponibil României poate avea origine kazahă România a produs în 2025 aproximativ 2,472 milioane de tone echivalent petrol și a importat 8,894 milioane de tone echivalent petrol. Importurile au reprezentat astfel aproximativ 78% din totalul format din producția internă și aprovizionarea externă. Producția națională a scăzut cu 7,6% față de anul anterior, în principal din cauza declinului zăcămintelor mature. În primele două luni din 2026, România a importat aproximativ 1,25 milioane de tone de țiței. Kazahstanul a furnizat 63% din acest volum, Azerbaidjanul 16%, iar restul a venit în principal din Norvegia, Libia și Côte d’Ivoire. Cele două ponderi nu trebuie confundate. Kazahstanul nu acoperă 63% din întregul necesar petrolier al României, ci 63% din importuri. Raportarea acestei ponderi la dependența totală de import indică o expunere estimată de aproximativ 49% din țițeiul disponibil rafinăriilor românești. Prin urmare, afirmația că România ar fi pierdut instantaneu 60% din petrol este incorectă. O parte din necesar este asigurată prin producția internă, iar volumele kazahe deja livrate, cargourile aflate în tranzit și stocurile existente nu dispar în momentul suspendării…