Prețul petrolului oscilează în jurul a 90 de dolari pe fondul atacurilor din Iran și al riscurilor din Hormuz — NRG-IA

Petrolul a revenit în jurul pragului de 90 de dolari pe baril după o nouă escaladare militară între Statele Unite și Iran, însă piața a retras rapid o parte din creștere atunci când a devenit clar că exporturile din Golf continuă. Diferența dintre reacția inițială și evoluția ulterioară arată mecanismul care conduce acum prețul: atacurile adaugă risc, dar numai pierderea efectivă a unor volume importante poate menține petrolul la niveluri mult mai ridicate. Petrolul Brent a închis ședința din 29 iulie la 90,74 dolari pe baril, după o creștere de 7,91%. Petrolul american a urcat cu 6,56%, la 84,46 dolari. În dimineața zilei de 30 iulie, Brent coborâse la aproximativ 89,78 dolari, iar petrolul american la 83,82 dolari, pe măsură ce investitorii au revenit de la intensitatea confruntării la situația concretă a aprovizionării. Mișcarea nu înseamnă că riscul geopolitic a dispărut. Dimpotrivă, confruntarea s-a extins către baze militare, instalații iraniene, grupări armate din Irak și rute maritime aflate la distanță unele de altele. Prețul a coborât ușor pentru că petrolul continuă să circule, nu pentru că regiunea a devenit mai sigură. Atacul iranian și răspunsul american au readus riscul în preț Iranul a lansat rachete către o bază americană din Iordania, iar apărarea antiaeriană iordaniană a interceptat mai multe proiectile. Președintele Donald Trump a promis un răspuns puternic, iar Statele Unite au atacat ulterior zeci de obiective asociate Gardienilor Revoluției, între care centre de comandă și instalații militare. În paralel, forțe americane și saudite au atacat în Irak poziții ale unor grupări susținute de Iran, după acțiuni îndreptate împotriva forțelor americane și a infrastructurii saudite. Succesiunea evenimentelor a mărit probabilitatea ca un incident militar să afecteze producția, terminalele sau transportul petrolului. Piața a reacționat imediat deoarece riscul nu mai privește o singură confruntare. Iranul poate pune presiune asupra traficului prin Strâmtoarea Hormuz, grupările aliate Teheranului pot lovi infrastructura sau transporturile din Irak și Peninsula Arabică, iar rebelii Houthi amenință navigația prin Marea Roșie. Aceste puncte de tensiune sunt legate între ele prin același lanț comercial. Petrolul produs în Golf trebuie să ajungă în terminale, să fie încărcat pe nave și să traverseze una dintre puținele rute disponibile către Asia, Europa și celelalte piețe. Strâmtoarea Hormuz rămâne centrul riscului mondial În condiții normale, prin Strâmtoarea Hormuz treceau aproximativ 20,9 milioane de barili de petrol și alte produse petroliere pe zi. Cantitatea reprezintă circa 20% din consumul mondial și aproximativ un sfert din petrolul transportat pe mare la nivel global. Importanța strâmtorii rezultă și din lipsa unor alternative suficiente. Conductele prin care Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite pot ocoli Hormuzul însumează o capacitate estimată la aproximativ 4,7 milioane de barili pe zi. Ele pot reduce efectul unei perturbări, dar nu pot înlocui integral traficul obișnuit prin strâmtoare. Acest dezechilibru explică sensibilitatea extremă a prețului. Un atac asupra unei nave poate produce o creștere rapidă chiar dacă nu reduce imediat oferta mondială, deoarece armatorii, comercianții și asigurătorii trebuie să evalueze probabilitatea unor incidente suplimentare. Dacă navele își continuă însă cursele, iar exportatorii folosesc conductele și terminalele alternative, prima de risc se poate retrage. Exact această diferență s-a văzut între saltul de miercuri și scăderea moderată de joi. Estimările citate de Reuters indică aproximativ 13 milioane de barili pe zi care continuă să ajungă din Golf pe piețele internaționale, în pofida restricțiilor și a riscurilor. Volumul este mult sub capacitatea normală a regiunii, dar suficient pentru a împiedica, deocamdată, apariția unei penurii suplimentare de proporții. Un transport de gaze arată că ruta nu este complet închisă Traficul prin Hormuz rămâne redus, selectiv și periculos, dar nu a încetat. Un transportator controlat de QatarEnergy a ieșit din strâmtoare cu un cargou de gaze naturale lichefiate, primul asemenea tranzit vizibil după aproape trei săptămâni. În aceeași zi, datele de monitorizare indicau trecerea mai multor nave comerciale. Aceste mișcări nu reprezintă revenirea la funcționarea normală, dar transmit un semnal important pieței: exportatorii și transportatorii găsesc încă modalități de a scoate energie din Golf. Traficul vizibil nu oferă însă o imagine completă. Unele nave își pot opri sistemele publice de localizare pentru a reduce riscul de identificare și atac. În aceste condiții, estimările privind fluxurile sunt revizuite frecvent și pot diferi între companiile de monitorizare. Incertitudinea datelor produce ea însăși volatilitate. Piața nu cunoaște în timp real cantitatea exactă de petrol aflată în tranzit și trebuie să reacționeze la informații incomplete despre nave, încărcări și terminale. Marea Roșie amenință principala…