Bonusuri, baterii și importuri scumpe: de ce România plătește lipsa flexibilității în energie — NRG-IA

Declarațiile lui Ilie Bolojan despre Hidroelectrica au produs un efect politic imediat: au transformat bonusurile conducerii și lipsa investițiilor într-un subiect public de factură energetică. Premierul a acuzat compania că a preferat profitul pe termen scurt și primele de performanță, în locul investițiilor în baterii care, în opinia sa, ar fi putut reduce prețurile la energie cu 20–30%. Profit.ro a consemnat declarațiile privind bonusuri de 150.000–180.000 de euro , pe lângă salariile mari ale conducerii. Hidroelectrica este cel mai important producător de energie al statului, iar felul în care își folosește profitul, își setează indicatorii de performanță și își execută investițiile contează direct pentru sistem. Dar explicația „bonusuri în loc de baterii” este incompletă dacă este folosită ca diagnostic unic pentru prețurile mari. România nu are doar o problemă de management la o companie. Are o problemă de flexibilitate a întregului sistem energetic: produce ieftin în anumite ore, pierde capacitate de bandă când apar opriri la Cernavodă, a întârziat capacități noi precum Iernut, nu are suficientă stocare și ajunge să importe scump când consumul urcă seara. Acuzația politică este puternică, dar trebuie separată de diagnosticul tehnic Bolojan a pus în aceeași ecuație lipsa investițiilor, bonusurile conducerii Hidroelectrica, bateriile de stocare și prețul final al energiei. Potrivit Economica.net , el a mers mai departe și a spus că nu va aproba bugetul Hidroelectrica dacă directoratul nu își asumă în scris instalarea unei capacități de stocare de 1.500 MWh într-un interval de aproximativ un an – un an și jumătate. Această presiune are o logică instituțională: companiile energetice de stat nu pot fi evaluate doar prin profitul contabil distribuit acționarilor, ci și prin investițiile care reduc vulnerabilitatea sistemului. Dacă indicatorii de performanță recompensează profitul curent, dar nu penalizează întârzierea investițiilor strategice, managementul are un stimulent greșit. Totuși, afirmația că bateriile ar fi redus automat prețurile cu 20–30% este contestată. Dumitru Chisăliță a declarat la Digi24 că investițiile în baterii sunt utile, dar impactul lor real asupra prețurilor ar fi fost mult mai mic, de ordinul a cel mult 1% , și că România are nevoie de un mix mai larg de soluții de stocare și flexibilitate. Aici este punctul de echilibru al analizei: Bolojan are dreptate să deschidă tema responsabilității investiționale, dar cifrele privind efectul bateriilor asupra prețului trebuie tratate cu prudență. Stocarea ajută sistemul, dar nu înlocuiește toate celelalte capacități care lipsesc sau întârzie. Hidroelectrica are proiecte de stocare, dar problema este ritmul Datele publicate de Hidroelectrica în raportul pentru T1 2026 arată că societatea nu pornește de la zero în zona stocării. Există proiecte concrete, însă acestea se află în stadii diferite de maturitate, de la proceduri de achiziție și contracte în derulare până la analize, avizări sau faze preinvestiționale. Pentru CHE Porțile de Fier II , Hidroelectrica are în procedură un proiect de stocare de 256 MWh , însă raportul indică prelungirea achiziției ca urmare a unor verificări suplimentare ANAP și a unei contestații admise de CNSC. În același raport este menționată și instalația Li-ion din Parcul Eolian Crucea Nord , de 72 MWh , aflată în contract „la cheie”, cu termen de finalizare la 23 martie 2027 . Pe lângă aceste proiecte, compania are în analiză sau avizare noi capacități de stocare: Retezat – 90 MW / 360 MWh , Ruieni – 50 MW / 200 MWh , BESS Tudor Vladimirescu – 30 MW / 120 MWh , precum și un proiect fotovoltaic flotant pe Olt inferior, cu integrare de stocare de până la 200 MW / 800 MWh . Această situație nu indică absența totală a investițiilor, ci un decalaj între calendarul proiectelor și viteza cu care piața penalizează lipsa flexibilității. În energie, capacitățile aflate în fezabilitate, avizare sau achiziție nu reduc prețul din vârful de seară. Ele devin relevante pentru sistem abia când sunt conectate, operate și integrate comercial. Statul a încasat dividende, iar investițiile au rămas sub presiunea calendarului Discuția despre bonusuri trebuie așezată lângă o altă realitate relevantă: Hidroelectrica nu funcționează independent de politica acționarului majoritar. Statul deține controlul companiei și a beneficiat ani la rând de distribuirea profiturilor sub formă de dividende. Prin urmare, analiza nu poate fi redusă la ideea că managementul a preferat profitul în detrimentul investițiilor. Profitul Hidroelectrica a alimentat și veniturile acționarilor, inclusiv ale statului, iar această opțiune a coexistat cu nevoia de investiții în stocare, modernizare și flexibilitate. Aici apare problema de fond a guvernanței: ce a fost recompensat prioritar prin contractele de mandat și prin politica acționarială — rezultatul financiar imediat, distribuirea de dividende sau accelerarea investițiilor care pot reduce vulnerabilitatea…