Avertisment IEA: Oferta globală de LNG scade record cu 3% în 2026, iar depozitele UE pot coborî sub 10% la finalul iernii — NRG-IA

Piața globală a gazelor naturale traversează în iarna 2026–2027 cel mai sever șoc fizic de aprovizionare de la criza energetică din 2022, conform raportului anual privind securitatea gazelor publicat pe 3 noiembrie de Agenția Internațională a Energiei. Războiul din Orientul Mijlociu, blocajele navale din Strâmtoarea Ormuz și avariile suferite la complexul de lichefiere Ras Laffan au redus livrările de gaze naturale lichefiate din Qatar și Emiratele Arabe Unite cu peste 60 de miliarde de metri cubi între lunile martie și octombrie 2026. Deși terminalele de export din Statele Unite și din alte bazine atlantice au funcționat la capacitate maximă și au compensat aproximativ două treimi din această pierdere, oferta mondială netă de LNG scade în 2026 cu un nivel record de 3%, echivalentul a circa 20 de miliarde de metri cubi. Efectul direct se vede deja în bilanțul energetic al Uniunii Europene, care a ratat ținta de înmagazinare de 80% și a intrat în sezonul rece cu depozitele subterane umplute la doar 75% din capacitate, cel mai scăzut nivel înregistrat la început de iarnă din anul 2013. Blocajul din Ormuz a transformat Qatarul în cel mai mare cumpărător de LNG american Spre deosebire de piața petrolului, unde Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite dispun de conducte magistrale terestre care pot ocoli parțial Strâmtoarea Ormuz către Marea Roșie sau Golful Oman, gazele naturale lichefiate din Golful Persic nu au nicio rută alternativă de evacuare. Întreaga producție din Qatar și Emiratele Arabe Unite depinde de răcirea gazului la minus 162 de grade Celsius în uzinele de coastă și de încărcarea lui pe nave metaniere care trebuie să traverseze strâmtoarea. Avariile de la complexul Ras Laffan și riscul minelor navale au obligat compania de stat QatarEnergy să își prelungească starea de forță majoră pe propriile exporturi din Golf până la finalul lunii decembrie 2026. Pentru a-și putea onora angajamentele comerciale față de clienții internaționali fără a plăti penalități uriașe, gigantul din Qatar a recurs la o mutare fără precedent în istoria industriei energetice și a devenit cel mai mare cumpărător de LNG din Statele Unite. QatarEnergy a încheiat două acorduri majore pe termen lung pentru achiziția a 7 milioane de tone de LNG pe an din terminalele americane, contractând 4 milioane de tone anual de la Cheniere Energy și 3 milioane de tone anual de la Woodside Energy. După regazeificare, acest volum echivalează cu aproximativ 9,5 miliarde de metri cubi de gaze pe an, o cantitate apropiată de întregul consum anual al României, pe care Qatarul o preia din bazinul Atlantic pentru a suplini marfa blocată în Golful Persic. Competiția cu Asia și riscul scăderii depozitelor europene sub 10% în martie 2027 Dispariția celor peste 60 de miliarde de metri cubi din Orientul Mijlociu a declanșat un război al prețurilor între Asia și Europa pentru fiecare metanier disponibil pe piața liberă. Întrucât aproximativ 80% din exporturile Qatarului aprovizionau în mod tradițional economiile asiatice, importatorii din Japonia, Coreea de Sud, China și India au supralicitat agresiv pentru cargourile americane și africane, împingând cotația asiatică de referință JKM peste pragul de 31 de dolari pe MMBtu, echivalentul a aproape 100 de euro pe MWh. Pe bursa europeană TTF de la Amsterdam, prețurile spot au crescut cu aproape 70% față de nivelurile de dinaintea conflictului, stabilizându-se la o medie de circa 20 de dolari pe MMBtu, adică peste 62 de euro pe MWh. Diferența mare de preț în favoarea pieței asiatice a determinat traderii să devieze navele cu destinație flexibilă dinspre terminalele europene către Extremul Orient pe tot parcursul verii și al toamnei, lăsând Uniunea Europeană cu un grad de umplere a depozitelor de numai 75%. Situată peste acest deficit de stocare, explozia consumului de electricitate al noilor centre de date pentru inteligență artificială din America de Nord, Europa și Asia menține cererea de gaze pentru termocentrale la un nivel ridicat, împiedicând reducerea naturală a consumului. Simulările Agenției Internaționale a Energiei arată că, în scenariul unei ierni mai reci decât media în emisfera nordică și al menținerii blocajului asupra exporturilor prin Strâmtoarea Ormuz, rezervele din depozitele subterane ale Uniunii Europene pot coborî sub pragul critic de 10% până la 31 martie 2027. Din punct de vedere tehnic, scăderea zăcămintelor de înmagazinare sub 15–10% reduce drastic presiunea internă a gazului din porii rocilor, ceea ce înseamnă că viteza zilnică de extracție scade exact în zilele geroase de la finalul iernii, când sistemul are cea mai mare nevoie de debit. Vulnerabilitatea Europei la orice întrerupere neplanificată a fluxurilor rămase a fost demonstrată miercuri, 4 noiembrie, când un incendiu la instalațiile electrice a oprit de urgență platforma offshore Visund a companiei Equinor din Marea Nordului, tăind livrări norvegiene de 13,2 milioane de metri cubi de gaze pe zi. În același timp, scumpirea…