Finanțarea fosililor a crescut la 906 miliarde dolari în 2025 — NRG-IA

Creșterea cu 8% a fluxurilor financiare către sectorul fosil în 2025 — ce s-a întâmplat Cele mai mari 65 de bănci din lume au pompat 906 miliarde de dolari în combustibili fosili în 2025, înregistrând o creștere de 8% față de anul precedent. Această evoluție vine pe fondul unei relaxări a politicilor climatice globale, în special în Statele Unite și Japonia. Potrivit raportului anual „Banking on Climate Chaos”, coordonat de organizația Rainforest Action Network și publicat de OilPrice.com, anul trecut reprezintă al doilea an consecutiv de creștere a finanțărilor destinate direct industriei de cărbune, petrol și gaze naturale. Din momentul semnării Acordului de la Paris în 2015 și până la finalul anului 2025, aceste 65 de instituții financiare de top au direcționat o sumă cumulată de 8,7 trilioane de dolari către operațiunile cu combustibili fosili. Datele arată o discrepanță majoră între angajamentele publice privind neutralitatea climatică asumate de bănci și deciziile lor reale de alocare a capitalului. Această realitate financiară conturează un peisaj în care sectorul bancar global continuă să prioritizeze randamentele pe termen scurt oferite de proiectele fosile tradiționale. În ciuda eforturilor de tranziție energetică promovate la nivel politic, fluxul masiv de capital indică faptul că economia globală rămâne profund dependentă de hidrocarburi pentru securitatea sa energetică imediată. Relaxarea politicilor climatice în SUA și Japonia ca motor al finanțării Relaxarea reglementărilor de mediu și prioritizarea securității energetice naționale în detrimentul țintelor de decarbonizare reprezintă principalele cauze ale acestui salt de finanțare. Schimbările de paradigmă politică din Statele Unite și Japonia au oferit băncilor comerciale un cadru de reglementare mai permisiv, reducând presiunea de a renunța la portofoliile fosile. Băncile americane și cele japoneze au fost principalii vectori ai acestei creșteri de 8% în 2025. Într-un context geopolitic marcat de incertitudini legate de rutele de aprovizionare, guvernele acestor state au încurajat tacit sau explicit investițiile în noi capacități de extracție și lichefiere a gazelor naturale (LNG). Acest sprijin politic s-a tradus direct în linii de credit masive și emisiuni de obligațiuni corporative garantate de marile consorții financiare. De asemenea, randamentele ridicate înregistrate de companiile de petrol și gaze în ultimii ani au transformat sectorul fosil într-o destinație extrem de atractivă pentru capitalul privat. În timp ce proiectele de energie regenerabilă s-au confruntat cu blocaje în lanțurile de aprovizionare și costuri ridicate ale capitalului din cauza dobânzilor mari, infrastructura fosilă a beneficiat de fluxuri financiare sigure și predictibile. Efectele pe piață: prelungirea duratei de viață a activelor fosile și riscul de bule speculative Consecința directă a acestor infuzii masive de capital este prelungirea duratei de viață operaționale a centralelor pe cărbune și a terminalelor de gaze, încetinind ritmul de penetrare a surselor curate în rețea. Pentru consumatori, această dinamică înseamnă o expunere prelungită la volatilitatea prețurilor hidrocarburilor pe piețele internaționale. Din perspectivă macroeconomică, canalizarea a 906 miliarde de dolari într-un singur an către active fosile creează un risc major de „active blocate” (stranded assets) pe termen mediu. Dacă reglementările climatice se vor înăspri brusc în anii următori, băncile s-ar putea confrunta cu deprecieri masive de active, ceea ce ar putea destabiliza sistemul financiar global. Pe piața de energie, decizia băncilor de a finanța masiv gazele naturale consolidează poziția acestui combustibil ca tehnologie de tranziție pentru următoarele decenii. Acest lucru reduce stimulentele financiare pentru dezvoltarea tehnologiilor de stocare la scară largă și a hidrogenului verde, care rămân subfinanțate în raport cu nevoile reale de decarbonizare. Presiunea reglementărilor europene și riscul de litigii climatice pe termen scurt Orizontul anilor următori aduce un val de reglementări europene stricte privind raportarea ESG (Corporate Sustainability Due Diligence Directive - CSDDD), care vor forța băncile de pe continent să își justifice expunerea pe active poluante. Această divergență de reglementare între Europa, pe de o parte, și SUA și Asia, pe de altă parte, riscă să fragmenteze piața financiară globală. În plus, sectorul bancar se confruntă cu un risc iminent de litigii climatice. Organizațiile de mediu și asociațiile de acționari activiști utilizează tot mai des datele din rapoarte precum „Banking on Climate Chaos” pentru a acționa în instanță instituțiile financiare sub acuzația de dezinformare ecologică (greenwashing). Pentru consumatori și factorii de decizie, semnalul este clar: piața financiară nu se va autoregla exclusiv pe criterii etice. Fără mecanisme de penalizare fiscală a carbonului aplicate uniform la nivel global, capitalul va continua să curgă spre cele…