Baterii cu apă și iod: noua chimie care dublează capacitatea teoretică a iodului — NRG-IA
Tehnologie & Inovație Autor: Ioana BuzoaicaUn studiu publicat în Nature prezintă o nouă metodă de valorificare a iodului în baterii cu electrolit apos, cu o capacitate teoretică a materialului activ de două ori mai mare decât în reacțiile…
O echipă de cercetători de la University College London (UCL) și University of Oxford a demonstrat o nouă metodă de stocare electrochimică a energiei, bazată pe apă și iod, care permite valorificarea unei reacții capabile să dubleze capacitatea teoretică a iodului utilizat în baterii. Descoperirea, publicată pe 11 noiembrie 2026 în prestigioasa revistă științifică Nature , propune o soluție pentru una dintre cele mai dificile probleme ale acestei tehnologii: stabilizarea reacțiilor chimice care permit stocarea unei cantități mai mari de energie. Rezultatele experimentale sunt promițătoare. În celulele zinc–iod testate, cercetătorii au obținut păstrarea a 96% din capacitatea inițială după 1.000 de cicluri de încărcare și descărcare, la un curent specific de 1 A/g. Într-un alt test, realizat la 2 A/g, retenția capacității a fost de 94% după 2.000 de cicluri. Echipa a demonstrat funcționarea mecanismului și într-o celulă experimentală de capacitate mai mare, de 1,1 Ah, precum și aplicabilitatea sa în sisteme care utilizează aluminiu. Miza depășește performanța unei baterii de laborator. Pe măsură ce producția mondială de energie solară și eoliană crește, sistemele electrice au nevoie de tehnologii de stocare capabile să preia surplusul de electricitate și să îl livreze ulterior. O baterie care utilizează eficient materiale accesibile, un electrolit pe bază de apă și reacții electrochimice cu capacitate ridicată ar putea contribui la dezvoltarea unor alternative pentru stocarea staționară, într-o piață dominată astăzi de tehnologiile litiu-ion. De două ori mai multă capacitate teoretică din aceeași cantitate de iod Principiul descoperirii pornește de la modul în care iodul participă la reacțiile electrochimice. În bateriile zinc–iod convenționale, energia este stocată prin transformări reversibile între iodura cu sarcină negativă și iodul molecular. Acest proces implică transferul a doi electroni pentru fiecare moleculă de iod și oferă o capacitate teoretică specifică de 211 miliamperi-oră pe gram de iod activ. Cercetătorii urmăresc valorificarea unei etape suplimentare, în care iodul poate ajunge la o stare de oxidare superioară. Prin includerea acestei transformări, procesul electrochimic complet poate implica patru electroni, ridicând capacitatea teoretică specifică la 422 mAh/g. Practic, aceeași masă de iod poate participa la un transfer de sarcină electrică de două ori mai mare decât în reacția convențională cu doi electroni. Acest avantaj este important deoarece materialele electroactive contribuie direct la cantitatea de energie pe care o baterie o poate stoca. Valorificarea unui număr mai mare de electroni permite creșterea capacității specifice a materialului și oferă posibilitatea obținerii unor baterii cu performanțe energetice superioare. Energia efectivă stocată de o celulă depinde însă și de tensiunea de funcționare, cantitatea de electrolit, electrodul negativ și celelalte componente ale construcției. Reacția cu patru electroni nu este, în sine, o descoperire nouă. În ianuarie 2021, o echipă de cercetători coordonată de Xiao Liang a publicat în Nature Communications un sistem zinc–iod capabil să utilizeze această conversie, obținând rezultate importante de stabilitate electrochimică. Problema metodelor dezvoltate anterior a fost însă dependența frecventă de electroliți cu concentrații ridicate de săruri halogenate, necesari pentru stabilizarea formelor foarte reactive ale iodului. Acești electroliți pot crea dificultăți legate de coroziune, costuri și compatibilitatea materialelor. Contribuția echipei UCL–Oxford constă în dezvoltarea unui mecanism diferit de stabilizare, care permite desfășurarea reversibilă a reacției într-un electrolit apos fără aceste săruri halogenate. Cercetarea mută astfel accentul de la simpla obținere a reacției cu patru electroni către controlul mediului chimic care îi permite să funcționeze stabil și repetat. Noua formulă controlează simultan apa și moleculele reactive ale iodului Cea mai dificilă etapă a conversiei cu patru electroni implică iodul în starea de oxidare +1. Această formă este foarte reactivă și poate fi destabilizată de apa prezentă în electrolit, provocând reacții secundare care reduc capacitatea bateriei. Stabilizarea iodului necesită, prin urmare, controlul precis al mediului chimic din apropierea electrodului, acolo unde se desfășoară transferul de electroni. Echipa condusă de profesorul Guanjie He a dezvoltat un cadru de proiectare a electrolitului denumit KA–PA–Nuc. Acesta combină trei categorii de componente care acționează complementar: anioni care modifică interacțiunile dintre moleculele de apă și substanțele stabilizatoare, anioni polari care favorizează formarea unei regiuni cu mai puțină apă la suprafața electrodului și molecule organice capabile să stabilizeze iodul reactiv. Prin această combinație, cercetătorii au reușit să creeze condițiile necesare pentru ca iodul să treacă reversibil între diferitele sale stări de oxidare. Moleculele…
Ioana Buzoaica — Colectiv Editorial Independent
Echipa editorială NRG-IA monitorizează neîntrerupt dinamica pieței de energie, cadrul de reglementare ANRE și parametrii de telemetrie SEN/SNT. Livrăm analize obiective, ancorate strict în date oficiale și decizii verificate.
Consultă Carta Deontologică și Metodologia Editorială NRG-IA →