Bateriile din România au livrat 660 MW seara, putere comparabilă cu Reactorul 2 Cernavodă — NRG-IA

Bateriile de stocare conectate dispecerizabil la Sistemul Energetic Național au livrat 660 MW la ora 21:08 în seara de 12 august , exact în intervalul în care România se confruntă cu cea mai dificilă balanță dintre producție și consum. Cifra schimbă scara discuției despre stocare: Unitatea 2 de la Cernavodă are o putere netă de referință de 650 MW , astfel încât, pentru acel moment, bateriile au furnizat o putere comparabilă cu cea a unui reactor nuclear. Comparația este cu atât mai relevantă cu cât, în dimineața următoare, Nuclearelectrica a început oprirea controlată a Unității 2 din cauza scăderii continue a nivelului Dunării. România a rămas astfel cu ambele unități de la Cernavodă indisponibile, iar aproximativ 1,3 GW de capacitate nucleară netă au ieșit temporar din ecuația sistemului. Cei 660 MW nu demonstrează că bateriile au înlocuit efectiv Reactorul 2 după oprire: valoarea documentată provine din seara de 12 august , când reactorul încă funcționa. Demonstrează însă ceva ce până recent exista mai ales în planurile de investiții — că flota actuală de stocare poate furniza, pentru o perioadă limitată, o putere instantanee de ordinul unei mari unități clasice de producție . 660 MW schimbă scara stocării în România Instalațiile de stocare din România ajunseseră la 1 august la 989 MW putere instalată și 1.975 MWh capacitate energetică , potrivit ultimelor date Transelectrica citate de publicațiile energetice. În numai câteva luni, bateriile au devenit suficient de mari pentru a apărea în balanța SEN nu cu zeci, ci cu sute de megawați exact în orele în care sistemul are cea mai mare nevoie de flexibilitate. Diferența dintre putere și energie rămâne însă decisivă. Un reactor nuclear poate furniza sute de megawați continuu, atât timp cât este disponibil și are combustibil. O baterie poate furniza aceeași putere doar cât timp mai are energie stocată. Dacă întreaga capacitate de 1.975 MWh ar fi disponibilă și ar putea fi descărcată constant la 660 MW, rezultatul ar echivala teoretic cu aproximativ trei ore de funcționare la acel nivel. În realitate, durata depinde de starea de încărcare, distribuția între proiecte, randamente, limitele tehnice și strategiile comerciale ale fiecărui operator. Această diferență explică de ce 660 MW este simultan o cifră spectaculoasă și una care trebuie interpretată corect: bateriile pot acoperi o parte foarte mare din necesarul de putere al vârfului de seară, dar nu pot substitui continuu producția unui reactor nuclear. Oprirea Cernavodă transformă demonstrația într-un test real de sistem Nuclearelectrica a început pe 13 august oprirea controlată a Unității 2, după ce nivelul Dunării a continuat să scadă. Compania precizează că reconectarea unităților va fi decisă în funcție de evoluția condițiilor hidrologice și de menținerea marjelor de securitate nucleară. Pentru SEN, dispariția temporară a nuclearului mută presiunea exact în intervalele în care stocarea este cea mai valoroasă. La prânz, producția fotovoltaică poate împinge oferta foarte sus și prețurile foarte jos. După apus, această producție dispare rapid, în timp ce consumul rămâne ridicat. Bateriile fac posibilă mutarea unei părți din energia disponibilă în mijlocul zilei către orele de seară. În 12 august, la momentul în care livrau 660 MW, prețul pe Piața pentru Ziua Următoare era de aproximativ 1.300 lei/MWh , în timp ce pentru unele intervale din timpul zilei energia fusese tranzacționată la valori mult mai mici. Asta transformă stocarea într-un instrument cu două funcții simultane. Pentru investitor, diferența dintre prețurile de la prânz și cele de seară creează oportunitatea economică de arbitraj. Pentru sistem, aceeași baterie mută energia exact dintr-un interval de ofertă abundentă într-unul în care producția devine mai greu de acoperit. Cei 660 MW nu provin din bateriile prosumatorilor Aici apare o distincție esențială pentru dimensiunea reală a fenomenului. Cei aproximativ 650–660 MW observați în SEN provin din instalațiile dispecerizabile de stocare , nu din bateriile gospodăriilor. Fostul ministru al Energiei Sebastian Burduja a precizat explicit, întrebat despre cifra de aproximativ 650 MW, că aceasta se referă doar la instalațiile dispecerizabile și că energia stocată de prosumatori reprezintă o resursă suplimentară. Această separare face imaginea sistemului chiar mai interesantă. România are deja aproape 1 GW de stocare dispecerizabilă , capabilă să livreze sute de MW într-un interval critic, iar peste aceasta există un al doilea strat de baterii răspândit în zeci de mii de gospodării și companii mici. România are deja 127.084 de prosumatori cu baterii Datele oficiale ANRE pentru 30 iunie arată 359.378 de prosumatori , cu o putere totală de producere instalată de 4.019,17 MW . Dintre aceștia, 127.084 aveau instalații de stocare , dintre care 123.231 erau persoane fizice. Aproximativ unul din trei prosumatori are astfel deja o baterie. ANRE publică însă numărul instalațiilor, nu și capacitatea lor…