Bruxelles-ul investighează finanțarea Cernavodă 1: ce risc are proiectul nuclear-cheie al României — NRG-IA

Bruxelles-ul nu contestă reactorul, ci arhitectura de finanțare Comisia Europeană a deschis o investigație aprofundată pentru a evalua dacă sprijinul public pe care România vrea să îl acorde pentru retehnologizarea și prelungirea duratei de viață a Unității 1 de la Cernavodă este compatibil cu regulile UE privind ajutoarele de stat. Punctul de plecare este important: la nivel preliminar, Comisia spune că proiectul este necesar și că ajutorul facilitează dezvoltarea unei activități economice, dar are îndoieli serioase că schema notificată respectă integral regulile europene. Asta mută discuția în zona ei reală. Bruxelles-ul nu spune că România nu poate merge pe nuclear. Din contră, Comisia amintește că alegerea mixului energetic rămâne competență națională. Ceea ce intră sub control european este felul în care statul finanțează un proiect atât de mare, astfel încât intervenția publică să fie necesară, proporțională și să nu distorsioneze piața mai mult decât este acceptabil. Ce a notificat România În ianuarie 2026, România a notificat Comisia că vrea să susțină retehnologizarea Unității 1, menținând aceeași capacitate de producție, de 706 MW, pentru ca reactorul să poată funcționa încă 30 de ani. Unitatea a intrat în operare comercială în 1996 și livrează în prezent aproximativ 10% din electricitatea României. Valoarea nominală estimată a proiectului este de 3,2 miliarde de euro. Pachetul notificat de România are patru componente: un grant de 600 de milioane de euro, garanții de stat pentru împrumuturile contractate pentru investiție, un contract pentru diferență bilateral pe 30 de ani pentru stabilizarea veniturilor și un mecanism de protecție împotriva schimbărilor de reglementare din perioada de construcție și operare. Prin această combinație, statul încearcă să reducă simultan riscul de finanțare, riscul de piață și o parte din riscul de reglementare. Unde vede Comisia problemele Obiecția centrală a Comisiei nu este existența unui instrument de sprijin, ci cumulul lor. Bruxelles-ul vrea să verifice dacă pachetul, luat în ansamblu, nu acordă mai mult ajutor decât este necesar și dacă păstrează suficiente stimulente pentru comportament eficient din partea beneficiarului. În termeni simpli, Comisia vrea să știe dacă schema reduce riscul exact atât cât trebuie pentru a face proiectul bancabil sau dacă mută o parte prea mare din risc pe umerii statului. Comisia a identificat explicit patru zone de examinare: adecvarea și proporționalitatea pachetului, impactul asupra concurenței, menținerea la minimum a distorsiunilor de piață și conformitatea cu celelalte dispoziții ale dreptului UE, în special cu principiile de design prevăzute la articolul 19d alineatul (2) din Regulamentul privind energia electrică, în contextul noului model european al pieței intrat în vigoare în 2024. Cea mai sensibilă parte este contractul pentru diferență. Comisia spune că mai multe elemente esențiale ale designului său nu oferă, în forma actuală, stimulente operaționale și de mentenanță suficient de eficiente. În plus, Bruxelles-ul nu poate concluziona deocamdată că există suficiente garanții pentru a împiedica transferarea ajutorului către consumatori sau către anumiți participanți din piață. Aici se află nucleul tehnic al dosarului. De ce miza este uriașă pentru România Unitatea 1 nu este un activ marginal. Nuclearelectrica arată că retehnologizarea ei este gândită să mențină aproximativ 20% din alimentarea națională cu electricitate pe care compania o asigură prin centrala de la Cernavodă, iar unitatea singură contribuie cu aproximativ 9-10% din consumul anual. Pe site-ul oficial al companiei, proiectul este prezentat ca unul care alimentează aproximativ un milion de locuințe și care ar urma să livreze în continuare circa 5 milioane MWh pe an după retehnologizare. Calendarul proiectului arată de ce finanțarea nu este o temă abstractă. Nuclearelectrica plasează proiectul în trei faze: definirea amplorii lucrărilor, deja închisă; faza de pregătire pentru implementare, aflată în derulare în intervalul 2024-2027; și faza efectivă de modernizare a Unității 1, programată pentru 2027-2030. Obiectivul oficial este extinderea vieții reactorului cu încă 30 de ani, începând din 2030. Proiectul nu mai este nici pe departe la stadiul de intenție generală. Nuclearelectrica arată că în decembrie 2024 a fost semnat contractul EPC cu consorțiul internațional pentru lucrările principale, în august-septembrie 2025 au început lucrările de infrastructură, iar Reuters relata încă din decembrie 2024 că fusese semnat contractul principal de inginerie pentru prelungirea vieții primului reactor, într-un dosar estimat atunci la aproximativ 1,9 miliarde de euro pentru acel contract principal. Ce nu înseamnă această investigație Deschiderea unei investigații aprofundate nu înseamnă blocare automată și nici verdict final negativ. Comisia spune explicit că procedura oferă României și terților interesați posibilitatea de a transmite observații și că nu…