Cargouri de LNG și țiței ies din Hormuz spre Pakistan și China, dar fluxurile rămân departe de normalizare — NRG-IA

Cargouri de LNG și țiței au început să iasă din zona Strâmtorii Hormuz spre piețele asiatice, într-un moment în care negocierile politice dintre Statele Unite și Iran au redus presiunea asupra prețului petrolului. Două nave LNG, Fuwairit și Al Rayyan , se îndreaptă spre Pakistan și China, iar supertankerul Eagle Verona , încărcat cu aproape 2 milioane de barili de țiței irakian Basrah, a părăsit Golful după ce a fost blocat aproape trei luni, potrivit Reuters. Tranzitul fizic devine mai important decât declarațiile politice Ieșirea acestor nave mută subiectul Hormuz din zona declarațiilor diplomatice în zona fluxurilor fizice. Pentru piața energiei, diferența este esențială: un acord politic poate reduce prima de risc, dar confirmarea reală vine din nave care traversează strâmtoarea, din încărcături livrate și din revenirea treptată a rutelor comerciale. Fuwairit și Al Rayyan încărcaseră LNG la terminalul Ras Laffan din Qatar la finalul lunii martie, iar direcțiile lor — Pakistan și China — confirmă rolul Asiei ca principală zonă de absorbție pentru volumele care traversează Hormuz. Eagle Verona transportă țiței irakian spre Ningbo, China, cu sosire estimată pe 12 iunie, potrivit aceleiași relatări Reuters. Asia primește primul semnal de revenire Destinațiile acestor cargouri sunt relevante pentru structura pieței globale. Hormuz nu este doar o rută de export din Golf, ci un coridor energetic critic pentru Asia. Datele EIA arată că, în 2024 și în primul trimestru din 2025, fluxurile prin Strâmtoarea Hormuz au reprezentat peste un sfert din comerțul maritim global cu petrol și aproximativ o cincime din comerțul global cu LNG. IEA arată, de asemenea, că aproximativ 80% din petrolul și produsele petroliere care au trecut prin Hormuz în 2025 au avut ca destinație Asia, iar peste 110 miliarde metri cubi de LNG au tranzitat strâmtoarea în același an. Pentru LNG, dependența este și mai rigidă: circa 93% din exporturile Qatarului și 96% din exporturile Emiratelor Arabe Unite au trecut prin Hormuz, iar aceste volume nu au rute alternative reale de aducere pe piață. Fluxurile revin selectiv, nu sistemic Semnalul este pozitiv, dar limitat. Reuters notează că, înaintea conflictului, Strâmtoarea Hormuz înregistra aproximativ 125–140 de treceri zilnice de nave. În prezent, tranzitul rămâne redus, iar aproximativ 20.000 de marinari sunt încă blocați pe nave aflate în Golf. Acest decalaj arată că piața nu asistă încă la o redeschidere completă, ci la o reluare selectivă a unor fluxuri, probabil pe rute și condiții agreate punctual. Pentru traderi, armatori și asigurători, câteva traversări reușite contează, dar nu sunt suficiente pentru revenirea automată la regimul normal de trafic. Reuters a relatat anterior că și alte petroliere au ieșit prin Hormuz cu încărcături destinate Asiei, inclusiv către Coreea de Sud și China, dar fluxurile au rămas mult sub nivelurile obișnuite, iar riscurile de navigație continuă să fie ridicate. LNG-ul qatariot rămâne punctul sensibil Pentru piața gazului, mișcarea celor două nave LNG este deosebit de importantă. Qatarul este unul dintre marii exportatori globali de LNG, iar exporturile sale depind structural de Hormuz. Dacă fluxurile LNG rămân imprevizibile, efectul se poate transmite rapid în prețurile spot asiatice, în competiția pentru cargouri și, indirect, în piața europeană. Europa nu este neapărat primul destinatar al acestor volume, dar este expusă prin mecanismul global al LNG-ului. Când Asia atrage cargouri suplimentare sau când riscul de rută crește, prețul spot al gazului lichefiat poate influența și hub-urile europene, mai ales în perioade de refacere a stocurilor sau de cerere sezonieră ridicată. Pentru petrol, China primește un semnal direct Eagle Verona transportă aproape 2 milioane de barili de țiței Basrah spre China, ceea ce arată că Beijingul rămâne unul dintre marii beneficiari ai reluării parțiale a tranzitului. China are nevoie de continuitate în aprovizionarea cu petrol din Orientul Mijlociu, iar orice blocaj în Hormuz se transmite prin costuri de transport, asigurări, întârzieri și presiune asupra rafinăriilor. Ieșirea unui supertanker blocat aproape trei luni este un semnal comercial mai puternic decât o declarație de detensionare. Ea arată că anumite încărcături pot fi eliberate și că există o fereastră de tranzit. Totuși, până când asemenea mișcări devin regulate, piața va păstra o primă de risc. Redeschiderea Hormuz se va măsura în frecvența tranzitului Miza următoare nu este o singură navă și nici un singur cargou LNG. Indicatorul critic va fi frecvența tranzitului. Dacă numărul de nave care ies din Golf crește constant, iar livrările ajung la destinație fără incidente, piața petrolului și a LNG-ului poate reduce gradual riscul inclus în preț. Dacă tranzitul rămâne selectiv, lent și dependent de negocieri punctuale, Hormuz va continua să funcționeze ca o supapă controlată, nu ca o rută comercială normalizată. În acest scenariu, prețurile pot coborî pe știri de…