Criza petrolului din 2026: Hormuz, Petroline și rafinăriile rusești lovesc oferta globală de combustibili — NRG-IA
Geopolitică & Energie Autor: Ioana BuzoaicaCriza începută la 28 februarie 2026 este cea mai mare întrerupere de ofertă din istoria pieței globale de petrol, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie. După aproape șapte luni, presiunea…
Agenția Internațională pentru Energie descrie șocul început în Orientul Mijlociu la 28 februarie drept cea mai mare întrerupere de ofertă din istoria pieței globale de petrol. În fazele cele mai severe ale crizei, producția statelor din Golf a fost cu peste 10 milioane de barili pe zi sub nivelurile anterioare războiului, iar la 22 iunie pierderile cumulate de producție din regiune depășiseră deja 1,3 miliarde de barili. În august, peste 10 milioane de barili pe zi de producție din Golf rămâneau în continuare indisponibili. Dar recordul de ofertă nu mai descrie singur criza. În septembrie, problema centrală a pieței s-a mutat spre ceea ce se întâmplă după extracția petrolului: transportul lui către rafinării și transformarea în motorină, kerosen, benzină și combustibil naval. În 1973 problema era în primul rând cine avea petrol. În 2026 problema devine simultan cine mai are petrol și cine îl mai poate transforma în motorină, kerosen și benzină. Cea mai mare pierdere de ofertă nu a produs cea mai mare creștere de preț Comparația cu marile crize petroliere ale ultimelor cinci decenii arată dimensiunea șocului. Embargoul arab din 1973–1974 a scos din piață aproximativ 4,3 milioane de barili pe zi. Revoluția iraniană din 1978–1979 a produs un vârf de aproximativ 5,6 milioane de barili pe zi, războiul Iran–Irak circa 4,1 milioane, iar invadarea Kuweitului în 1990 aproximativ 4,3 milioane. În 2026, pierderea a depășit 10 milioane de barili pe zi și, în fazele cele mai severe, s-a apropiat de 14 milioane. Ca volum absolut de ofertă dispărută, actuala criză depășește astfel toate precedentele majore ale pieței moderne. Prețul nu a repetat însă șocul din 1973, când petrolul aproape s-a cvadruplat. Lumea dispune astăzi de rezerve strategice, producție importantă în afara Golfului și o economie mai puțin dependentă de fiecare baril de petrol consumat. Statele membre IEA au pus la dispoziție 400 de milioane de barili din stocurile de urgență, cea mai mare intervenție coordonată din istoria agenției. O parte din ajustare a venit însă printr-un mecanism mult mai dur: reducerea cererii. IEA estimează pentru 2026 o scădere a consumului mondial de petrol cu aproximativ 2,5 milioane de barili pe zi. Piața nu a reușit să înlocuiască integral oferta pierdută; a început să consume mai puțin. Motorina arată mai rău decât petrolul brut Raportul IEA din 11 septembrie surprinde cel mai clar a doua fază a crizei. Rafinăriile mondiale au procesat în august aproximativ 81,4 milioane de barili pe zi, cu 4,2 milioane mai puțin decât în aceeași perioadă din 2025. Pentru întregul an, agenția estimează o scădere a volumului global rafinat cu aproximativ 2,6 milioane de barili pe zi. Golful a pierdut nu doar producție de țiței, ci și o parte masivă din exporturile de produse finite. În august, exporturile de produse petroliere și LPG din regiune erau cu aproximativ 3,7 milioane de barili pe zi, aproape 60%, sub nivelul din februarie. Pentru motorină și gasoil, deteriorarea este și mai vizibilă. Exporturile nete din Golf coborâseră la aproximativ 390.000 de barili pe zi, puțin peste un sfert din nivelul anterior războiului. În Statele Unite, prețul dieselului exprimat pe baril a depășit 200 de dolari, cu aproximativ 94% peste nivelul pre-război. La pompă, media națională a trecut de 6 dolari pe galon, deși SUA sunt cel mai mare producător mondial de petrol. Explicația este simplă: țițeiul și motorina nu sunt același produs. Producția suplimentară de petrol nu rezolvă automat lipsa capacității de rafinare, iar distilatele sunt tranzacționate pe o piață globală. Războiul Rusia–Ucraina a devenit al doilea șoc asupra combustibililor Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor rusești produc un efect diferit de blocajul din Golf. Hormuz afectează accesul la petrol și produse petroliere din una dintre cele mai mari regiuni exportatoare ale lumii. Lovirea rafinăriilor rusești reduce capacitatea de transformare a țițeiului în combustibili finiți. Uneori, oprirea unei rafinării poate chiar elibera mai mult țiței rusesc pentru export. Dar piața pierde tocmai produsele care au devenit cele mai greu de înlocuit: motorină, benzină, kerosen și fuel oil. IEA estimează că exporturile nete de diesel și gasoil din Golf și Rusia erau în august cu aproximativ 1,6 milioane de barili pe zi sub nivelul din februarie. Înaintea crizei, cele două regiuni furnizau împreună aproape 45% din comerțul maritim mondial cu aceste produse. Rusia a fost nevoită să limiteze exporturile pentru a-și proteja piața internă. La sfârșitul lui august, producția rusă de benzină coborâse la aproximativ 80.000 de tone pe zi, suficientă pentru circa 70% din cererea internă estimată. Moscova a prelungit restricțiile asupra exporturilor de motorină ale producătorilor până la 30 septembrie, în timp ce exporturile de benzină sunt restricționate până la 31 ianuarie 2027. Pe 13 septembrie, președintele american Donald Trump i-a cerut public lui Volodimir Zelenski să oprească atacurile asupra…