Cernavodă începe oprirea Unității 2 din cauza nivelului record de scăzut al Dunării — NRG-IA

Nuclearelectrica a început joi, 13 august, procesul de deconectare de la Sistemul Energetic Național a Unității 2 de la Cernavodă, singurul reactor nuclear care mai funcționa în România. Decizia vine după ce nivelul Dunării a continuat să scadă în pofida intervențiilor de urgență făcute pentru a menține apa necesară funcționării centralei. Unitatea 1 este deja oprită de la sfârșitul lunii iulie, tot din cauza condițiilor hidrologice extreme. Oprirea Unității 2 scoate din sistem ultima componentă nucleară disponibilă în acest episod de secetă. Cele două reactoare CANDU de la Cernavodă au împreună o capacitate netă de referință de 1.300 MW , câte 650 MW fiecare, și o capacitate electrică brută cumulată de 1.411 MW. În 2025, energia nucleară a furnizat 20,53% din electricitatea produsă în România , potrivit bazei PRIS a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. Procesul de oprire este unul controlat și preventiv. Nuclearelectrica stabilise încă de la sfârșitul lunii iulie că unitățile trebuie scoase din funcțiune atunci când parametrii legați de nivelul Dunării se apropie de limitele admise de exploatare, pentru păstrarea marjelor de securitate nucleară și a fiabilității instalațiilor. Dunărea a coborât de la 1.600 la 1.370 mc/s în mai puțin de două săptămâni Presiunea asupra centralei a crescut rapid. La 30 iulie, Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor măsura la Baziaș un debit de 1.600 mc/s , deja mult sub media multianuală de 4.700 mc/s a lunii iulie și cu perspectiva unei noi scăderi. Pe 11 august, debitul ajunsese la numai 1.370 mc/s , valoare descrisă drept un nou minim istoric. Pentru comparație, media multianuală aferentă lunii august este de aproximativ 3.900 mc/s . Debitul de la intrarea Dunării în România ajunsese astfel la aproximativ o treime din nivelul mediu specific lunii august. Cifra de la Baziaș nu reprezintă însă un prag automat de oprire pentru Cernavodă. Centrala urmărește parametrii hidrologici și tehnici locali ai sistemelor de alimentare cu apă, iar Nuclearelectrica decide oprirea atunci când aceștia se apropie de limitele de exploatare stabilite prin procedurile centralei. Unitatea 1 fusese deja oprită controlat în dimineața zilei de 28 iulie. O zi mai târziu, Nuclearelectrica anunța că și Unitatea 2 urma să fie oprită, dar evoluția parametrilor din zona centralei a permis menținerea sa temporară în funcțiune. Acea amânare a devenit esențială pentru SEN: timp de peste două săptămâni, Unitatea 2 a rămas singura sursă nucleară disponibilă a României. Barjele, dragarea și detonarea rocii au câștigat timp pentru reactor Autoritățile au recurs în această perioadă la intervenții hidrotehnice fără precedent pentru menținerea debitului în zona Cernavodă. Lucrările au inclus dragarea albiei, detonarea unei obstrucții de rocă și folosirea unor barje încărcate cu piatră pentru redirecționarea unei cantități mai mari de apă către zona centralei. La 10 august, autoritățile estimau că intervențiile ridicaseră local nivelul apei cu aproximativ 4 centimetri și că Unitatea 2 ar mai putea funcționa câteva zile. Prognozele hidrologice indicau însă continuarea scăderii Dunării, iar trei zile mai târziu Nuclearelectrica a început procesul de oprire. Intervențiile au extins astfel intervalul de funcționare, dar nu au inversat tendința hidrologică. Seceta a continuat să reducă resursa de apă până la punctul în care menținerea reactorului în exploatare nu a mai fost compatibilă cu marjele stabilite prin procedurile centralei. Sistemul trebuie să înlocuiască aproximativ 1,3 GW de capacitate nucleară netă Dispariția temporară a nuclearului mută imediat presiunea asupra restului Sistemului Energetic Național. Ministerul Energiei a anunțat pornirea unei capacități pe lignit de 330 MW și folosirea suplimentară a producției eoliene și a hidroenergiei disponibile în acumulări. Temperaturile ceva mai scăzute ar putea reduce, la rândul lor, consumul din vârful de seară. Cei 330 MW reprezintă capacitatea grupului pornit, nu o garanție că acesta va produce permanent la puterea nominală. În același timp, capacitatea pe lignit poate acoperi doar o parte din cei aproximativ 1.300 MW net aferenți celor două unități nucleare, ceea ce lasă sistemului necesitatea de a combina mai multe surse de compensare. Importurile devin una dintre aceste componente. Ministerul Energiei indică pentru rețeaua românească o capacitate transfrontalieră de aproximativ 4.000 MW care poate permite importuri de electricitate. Aceasta reprezintă capacitatea de schimb a sistemului, nu cantitatea pe care România o importă efectiv în orice moment, iar disponibilitatea comercială depinde de situația rețelelor și a producției din regiune. Presiunea devine mai sensibilă în orele de seară, când producția fotovoltaică se reduce, iar sistemul trebuie să acopere consumul din centrale controlabile, hidroenergie disponibilă, eolian, stocare și importuri. În acest context, dispariția temporară a unei surse de bază de dimensiunea…