Cernavodă: Unitatea 2 ar putea fi oprită pe 13 august. Cum compensează România cei 700 MW — NRG-IA

România ar putea pierde, începând din 13 august, și ultimii aproximativ 700 MW produși de Centrala Nuclearoelectrică de la Cernavodă. Unitatea 1 este oprită din 28 iulie din cauza nivelului extrem de redus al Dunării, iar pentru Unitatea 2 Nuclearelectrica a indicat 13 august drept posibilă dată pentru o oprire controlată dacă evoluția hidrologică și parametrii de exploatare nu mai permit funcționarea în siguranță. Miza pentru Sistemul Energetic Național este considerabilă. În regim normal, cele două reactoare CANDU furnizează împreună aproape 1,4 GW de putere, o producție continuă care acoperă o parte importantă din necesarul de electricitate al României. Cu Unitatea 1 deja indisponibilă, sistemul funcționează de peste două săptămâni fără aproximativ 700 MW nucleari. O oprire a Unității 2 ar dubla această lipsă. Ultimele date de producție disponibile înaintea zilei de 12 august confirmau că Unitatea 2 continua să funcționeze aproape de puterea sa obișnuită. În seara de 11 august, producția nucleară era de aproximativ 681 MW, nivel compatibil cu funcționarea unui singur reactor de la Cernavodă. Problema nu este numai dimensiunea capacității care poate dispărea, ci momentul în care România trebuie să o înlocuiască. Seceta care afectează răcirea centralei nucleare reduce simultan resursa disponibilă pentru hidroenergie, iar sistemul depinde deja mult mai mult de producția termică și de importuri în orele în care fotovoltaicul coboară rapid. Intervențiile pe Dunăre au prelungit funcționarea Unității 2 Autoritățile și operatorul centralei au încercat în ultimele zile să mențină cât mai mult timp Unitatea 2 în funcțiune. Au fost realizate lucrări de dragare și de îndepărtare a obstacolelor din albie, iar patru barje încărcate cu piatră au fost scufundate pentru a modifica local curgerea apei și a direcționa un volum mai mare către priza centralei. Intervenția a ridicat local nivelul apei cu aproximativ patru centimetri și, potrivit Ministerului Energiei, putea prelungi funcționarea reactorului cu aproximativ nouă zile. Această perioadă reprezenta timpul suplimentar de funcționare estimat după lucrările hidrotehnice, nu durata unei eventuale opriri. Repornirea unui reactor oprit din motive hidrologice depinde de revenirea nivelului Dunării și de îndeplinirea parametrilor necesari exploatării în siguranță. Debitul Dunării la intrarea în țară coborâse la aproximativ 1.370 de metri cubi pe secundă, iar prognozele disponibile indicau continuarea presiunii hidrologice cel puțin până în jurul datei de 16 august. Unitatea 2 a mai fost aproape de oprire la sfârșitul lunii iulie. Nuclearelectrica anunțase pe 29 iulie intenția de a o opri controlat, dar analiza parametrilor din dimineața următoare a permis continuarea exploatării. Evoluția ulterioară a Dunării a readus însă reactorul în apropierea limitei operaționale. Sistemul compensează deja lipsa Unității 1 Datele din 11 august arată mecanismul prin care România acoperă acum cei aproximativ 700 MW pierduți odată cu oprirea Unității 1. În jurul orei 18:05, consumul național era de aproximativ 6.682 MW, iar producția internă de circa 5.873 MW. Nuclearul furniza aproximativ 681 MW, hidroenergia circa 1.388 MW, centralele încadrate la hidrocarburi aproximativ 1.243 MW, cărbunele circa 851 MW, iar fotovoltaicul aproximativ 1.544 MW. Diferența era acoperită printr-un import net de aproximativ 809 MW. Cu numai câteva ore înainte, situația arăta aproape invers. În cursul după-amiezii, producția fotovoltaică se apropiase de 3.000 MW, hidroenergia fusese redusă puternic, iar România putea exporta electricitate. Trecerea de la după-amiază la seară schimbă însă rapid balanța. Pe măsură ce producția solară scade, sistemul trebuie să crească hidro, producția termică și importurile într-un interval de numai câteva ore. Această diferență explică de ce o eventuală oprire a Unității 2 ar crea cea mai mare presiune nu la prânz, când fotovoltaicul poate furniza câțiva gigawați, ci seara, noaptea și dimineața, când cei aproximativ 700 MW nucleari trebuie înlocuiți cu surse dispecerizabile sau cu electricitate importată. Oprirea Unității 2 ar ridica necesarul de compensare cu încă aproximativ 700 MW La nivelul situației din seara de 11 august, dacă cei 681 MW furnizați de nuclear ar fi lipsit și toate celelalte surse ar fi rămas neschimbate, diferența dintre consum și producția internă ar fi crescut de la aproximativ 809 MW la aproape 1.490 MW. Acest calcul nu reprezintă o prognoză a importurilor după oprirea Unității 2. Dispecerul poate modifica producția altor grupuri, poate utiliza mai mult hidro în limitele resursei disponibile, poate solicita producție termică suplimentară și poate folosi capacitatea transfrontalieră. Calculul arată însă dimensiunea problemei: un reactor nuclear de circa 700 MW livrează continuu, indiferent de ora zilei, iar înlocuirea sa necesită o cantitate echivalentă de putere fermă. România ar ajunge astfel să compenseze simultan absența celor două unități…