China testează un centru de date subacvatic de 2,3 MW alimentat direct din eolian offshore la Shanghai — NRG-IA

China încearcă să mute o parte din infrastructura AI acolo unde energia și răcirea pot fi obținute fără extinderea clasică a campusurilor de date de pe uscat: în mare, lângă turbine eoliene offshore. În zona Lingang din Shanghai a fost pus în funcțiune un centru de date subacvatic conectat direct la parcul eolian offshore din apropiere. Proiectul este prezentat de autoritățile chineze drept prima instalație care combină alimentarea directă din vânt offshore cu răcirea naturală folosind apa mării. Prima fază are o capacitate de 2,3 MW, iar proiectul complet este planificat la 24 MW, în două etape. Investiția totală este estimată la 1,6 miliarde yuani. Faza deja pusă în funcțiune include un modul vertical de date, un centru de control la uscat și două cabluri submarine principale de 35 kV pentru transportul energiei către infrastructura subacvatică. Subiectul depășește însă zona unei demonstrații tehnologice exotice. Lingang este un test pentru o problemă care devine structurală în economie: AI are nevoie de electricitate stabilă, răcire continuă, teren, transformatoare, linii de racordare și capacitate în rețea. Toate aceste resurse devin mai greu de obținut în marile centre urbane. 2,3 MW operaționali, 24 MW planificați Capacitatea proiectului trebuie citită cu atenție. Unele materiale internaționale au prezentat instalația drept un centru de date de 24 MW deja operațional. Documentele instituțiilor chineze descriu însă o structură în două etape: proiectul are o capacitate totală planificată de 24 MW, în timp ce faza demonstrativă pusă în funcțiune are 2,3 MW. Diferența nu este una de detaliu. Un modul de 2,3 MW poate demonstra funcționarea sistemului de răcire, rezistența structurii marine, alimentarea prin cabluri submarine și integrarea cu energia offshore. Validarea la 24 MW presupune însă o altă scară de operare: mai multe servere, mai multă energie, mai multă căldură evacuată în mediu, cerințe mai mari de mentenanță și o economie diferită a investiției. Autoritățile locale afirmă că proiectul are o pondere de peste 95% energie verde, economii de energie de 22,8%, eliminarea consumului de apă dulce pentru răcire și o reducere a utilizării terenului de peste 90% față de un centru de date convențional. Aceste valori reprezintă estimări și indicatori declarați de dezvoltatorii proiectului și de autoritățile locale, nu rezultate independente publicate pe termen lung. Eolianul offshore devine alimentare directă pentru calcul Modelul de la Lingang este denumit de autoritățile chineze „conectare directă între vânt offshore și calcul subacvatic”. Energia produsă de turbinele eoliene din apropiere este trimisă prin cabluri dedicate către modulele de date amplasate sub apă. Această arhitectură schimbă logica tradițională a unui centru de date. În modelul clasic, energia este produsă într-un loc, transportată prin rețele de înaltă tensiune, transformată succesiv și consumată într-un campus amplasat lângă orașe, clădiri de birouri sau hub-uri telecom. La Lingang, centrul de date este mutat mai aproape de sursa regenerabilă și de infrastructura marină care poate prelua căldura. Reducerea pierderilor de transport este un avantaj posibil, însă alimentarea directă din vânt nu elimină automat problema continuității. Serverele AI, rețelele de comunicații și serviciile cloud au nevoie de disponibilitate ridicată. Vântul offshore este variabil, iar informațiile publice disponibile nu detaliază complet mecanismul de backup, regimul de conectare la rețea, stocarea de energie sau flexibilitatea sarcinilor de calcul în perioadele cu producție eoliană redusă. Prin urmare, proiectul poate reduce presiunea asupra rețelei terestre și poate absorbi local o parte din producția regenerabilă, însă nu demonstrează încă o funcționare independentă de rețea, 24 de ore din 24, exclusiv pe baza vântului offshore. Apa mării reduce consumul de răcire, nu elimină problema căldurii Centrul de date subacvatic folosește apa mării ca sursă naturală de răcire. În locul chillere-lor, turnurilor de răcire și instalațiilor HVAC dimensionate pentru campusuri terestre, modulele închise transferă căldura către mediul marin printr-un sistem de schimb termic. Proiectul folosește inclusiv un circuit cu agent frigorific și conducte din cupru pentru evacuarea căldurii în interiorul structurii etanșe. Indicatorul prezentat de proiect este un PUE de aproximativ 1,15. PUE, sau Power Usage Effectiveness, compară energia totală consumată de un centru de date cu energia folosită efectiv de echipamentele IT. Un PUE de 1,15 înseamnă că, pentru fiecare 1 MWh consumat de servere și infrastructura IT, centrul ar utiliza încă aproximativ 0,15 MWh pentru răcire, conversii electrice, pompe, control și alte sisteme auxiliare. Aceasta este o valoare competitivă pentru un centru de date, însă trebuie tratată ca indicator declarat de proiect. Confirmarea reală a performanței presupune date pe mai multe sezoane, inclusiv în perioade de apă mai caldă, furtuni, valuri, depuneri…