China transformă deșertul Kubuqi într-un zid solar de 400 km vizibil din satelit — NRG-IA

China transformă deșertul Kubuqi, din Mongolia Interioară, într-unul dintre cele mai spectaculoase proiecte solare ale lumii: un coridor fotovoltaic de aproximativ 400 km lungime, 5 km lățime și 100 GW capacitate planificată până în 2030. Proiectul este cunoscut drept „Solar Great Wall”, dar denumirea trebuie înțeleasă corect: nu este un zid compact, ci o succesiune uriașă de parcuri fotovoltaice construite în deșert, într-o bandă energetică vizibilă în imaginile satelitare. NASA Earth Observatory a publicat imagini Landsat comparative din 2017 și 2024 care arată extinderea rapidă a panourilor solare în deșertul Kubuqi, la sud de Fluviul Galben, între zonele Baotou și Bayannur. Imaginea de ansamblu este puternică: acolo unde înainte domina nisipul, apar acum suprafețe geometrice întinse de panouri, drumuri tehnice, stații și infrastructură de evacuare a energiei. De la deșert la coridor energetic Deșertul Kubuqi este al șaptelea cel mai mare deșert al Chinei și una dintre zonele unde Beijingul testează o formulă ambițioasă: producție de energie regenerabilă la scară mare, combinată cu măsuri de control al deșertificării. Coridorul solar se întinde în regiunea Ordos, în nordul Chinei, de la Juungar Banner în est până la Hanggin Banner în vest, traversând Dalad Banner. Datele citate de NASA și de surse regionale chineze indică aceeași dimensiune de referință: aproximativ 400 km lungime, circa 5 km lățime medie și o țintă de 100 GW capacitate instalată până în 2030. Această scară schimbă sensul proiectului. Nu vorbim despre încă un parc fotovoltaic adăugat în sistem, ci despre transformarea unei zone deșertice într-o infrastructură energetică de dimensiune regională. China instalează panouri acolo unde terenul are valoare agricolă limitată, dar resursă solară ridicată și spațiu disponibil pentru dezvoltare industrială. 100 GW până în 2030: cifra care schimbă proporția Ținta de 100 GW reprezintă capacitate instalată, nu producție continuă. Această distincție este importantă pentru public: un parc solar nu produce permanent la puterea maximă înscrisă pe hârtie. Producția depinde de iradiere, vreme, sezon, randament, conectare la rețea și capacitatea de absorbție a sistemului. Chiar și așa, ordinul de mărime este uriaș. Sursele regionale chineze estimează că proiectul ar putea genera aproximativ 180 miliarde kWh/an până în 2030. Prin comparație, aceeași sursă indică un consum anual al Beijingului de 135,8 miliarde kWh în anul precedent. Formula corectă este clară: la capacitatea planificată, proiectul ar putea produce anual mai multă energie electrică decât consumul anual al Beijingului. Proiectul nu este finalizat. NASA indica aproximativ 5,4 GW instalați la momentul materialului publicat în decembrie 2024. Acest detaliu trebuie păstrat în analiză: China nu are încă un „zid solar” de 100 GW complet funcțional, ci construiește treptat un coridor energetic care ar putea ajunge la această dimensiune până la finalul deceniului. Ce se vede din satelit Formula „vizibil din spațiu” trebuie folosită cu precizie. Corect este că extinderea parcurilor fotovoltaice este vizibilă în imaginile satelitare. NASA a documentat transformarea prin imagini Landsat, nu printr-o afirmație spectaculoasă despre vizibilitate cu ochiul liber din orbită. Elementul cel mai fotogenic al zonei este Junma Solar Power Station, o centrală solară construită în forma unui cal în galop. Proiectul, finalizat în 2019, a intrat în Guinness World Records pentru cea mai mare imagine realizată din panouri solare. Guinness indică 196.320 de panouri și o suprafață de 1.398.421 m². Junma este importantă pentru imaginea publică a proiectului, dar nu trebuie confundată cu întregul coridor solar de 400 km. Ea este o piesă vizibilă și simbolică dintr-o transformare mai mare: deșertul devine suport pentru o infrastructură fotovoltaică industrială, nu doar pentru un proiect spectaculos de imagine. Solarul ca instrument împotriva deșertificării Miza proiectului depășește producția de energie electrică. China prezintă dezvoltarea solară din Kubuqi și ca instrument de control al deșertificării. Panourile ridicate pot reduce viteza vântului la nivelul solului, pot crea umbră, pot limita evaporarea apei și pot stabiliza nisipul. În anumite zone, spațiul de sub panouri poate susține ierburi, plante rezistente sau pășunat controlat. Aceasta este una dintre cele mai interesante componente ale proiectului: panoul solar nu mai este doar echipament energetic, ci devine parte a unei intervenții asupra terenului. În loc să trateze deșertul doar ca spațiu gol pentru instalarea de capacități, China încearcă să combine energia cu refacerea parțială a solului și reducerea mobilității nisipului. Această strategie are însă limite. Panourile pot crea microcondiții mai favorabile și pot reduce unele efecte locale ale vântului și evaporării, dar nu transformă automat deșertul într-o oază. Deșertificarea rămâne o problemă complexă, legată de climă, apă, sol, vegetație, utilizare…