Comisia Europeană lansează Dialogul la Nivel Înalt cu sectorul de rafinare pentru a crește producția de motorină și a reduce prețurile la pompă — NRG-IA

Comisia Europeană a schimbat registrul de abordare față de industria prelucrării țițeiului și a lansat, pe 30 octombrie 2026, primul Dialog la Nivel Înalt dedicat exclusiv sectorului european de rafinare. Reuniunea, prezidată de comisarul european pentru energie și locuințe, Dan Jørgensen, a adus la aceeași masă executivul comunitar și principalii operatori de rafinării din statele membre, cu obiectivul direct de a identifica măsuri imediate pentru creșterea producției interne de carburanți, în special de motorină, și de a reduce presiunea asupra prețurilor la pompă. Demersul marchează o reevaluare strategică majoră la nivelul Bruxelles-ului. După un deceniu în care politicile comunitare au tratat rafinăriile aproape exclusiv prin prisma țintelor de reducere a emisiilor și a retragerii treptate a combustibililor fosili, escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu și deficitul global de distilate medii au readus în prim-plan securitatea fizică a aprovizionării cu produse petroliere și impactul direct al scumpirii carburanților asupra inflației și competitivității economice europene. Datele prezentate în cadrul reuniunii arată că, în pofida avansului electrificării în transportul ușor de pasageri, economia reală a Uniunii Europene depinde masiv de capacitățile proprii de procesare a țițeiului. Rafinăriile care operează pe teritoriul european asigură în prezent 85% din motorina și 70% din kerosenul consumate la nivelul întregului bloc comunitar, restul necesarului fiind acoperit din importuri tot mai vulnerabile la șocurile geopolitice și la blocajele de pe rutele maritime internaționale. De ce motorina și kerosenul au devenit vulnerabilitatea critică a economiei europene Structura consumului de carburanți din Europa prezintă o particularitate tehnică și economică ce amplifică orice criză de aprovizionare: dependența ridicată a transportului rutier de marfă, a agriculturii, a construcțiilor și a industriei de motorină, dublată de cererea în creștere pentru combustibilul de aviație. Deși rafinăriile europene acoperă 85% din consumul intern de motorină și 70% din cel de kerosen, acele procente rămase — de 15%, respectiv 30% — reprezintă zeci de milioane de tone anual care trebuie aduse de pe piețele externe. În urma aplicării embargoului european asupra produselor petroliere rusești, Uniunea Europeană și-a reorientat importurile de motorină și kerosen către marile rafinării din Orientul Mijlociu, India și Statele Unite. Tensiunile militare recente din regiunea Golfului Persic și riscurile de securitate de pe coridoarele navale au scumpit însă atât barilul de țiței, cât și transportul maritim și primele de asigurare, îngustând oferta globală de distilate medii și împingând marjele de rafinare și prețurile la pompă în sus. În acest context, fiecare procent suplimentar de randament obținut în rafinăriile din interiorul Uniunii Europene reduce direct nevoia de a licita pe piața spot internațională pentru încărcături scumpe de motorină. Pentru transportatorii, fermierii și consumatorii europeni, maximizarea producției interne este singurul instrument rapid prin care oferta poate fi stabilizată înainte ca scumpirea combustibililor să se transmită în lanț în prețurile alimentelor și ale mărfurilor industriale. Maximizarea randamentului în instalațiile existente și limitele tehnice ale rafinăriilor Solicitarea Comisiei Europene adresată industriei vizează creșterea imediată a gradului de utilizare și a randamentului de extracție pentru distilatele medii în rafinăriile aflate în funcțiune. Din punct de vedere ingineresc, o rafinărie nu poate transforma întregul volum de țiței brut exclusiv în motorină și kerosen, proporția produselor finite fiind dictată de calitatea și densitatea țițeiului procesat, precum și de configurația instalațiilor de hidrocracare și cracare catalitică. Pentru a răspunde cererii formulate de Dan Jørgensen, operatorii europeni trebuie să își optimizeze rețetele de țiței aprovizionat — privilegiind sortimentele medii și grele care oferă un randament natural mai ridicat în motorină — și să amâne sau să scurteze la minimum opririle tehnice neesențiale. În același timp, menținerea instalațiilor la capacitate maximă implică un consum ridicat de gaze naturale și hidrogen tehnologic în procesele de desulfurare, costuri operaționale care în Europa sunt deja mult mai mari decât în rafinăriile concurente din Statele Unite sau Asia. Această realitate tehnică și economică a stat la baza poziției exprimate de reprezentanții industriei în cadrul dialogului de la Bruxelles. După ce Europa a pierdut o parte semnificativă din capacitatea sa de rafinare în ultimii cincisprezece ani prin închiderea sau conversia unor unități considerate nerentabile sub presiunea costurilor de reglementare și de carbon, instalațiile rămase în operare funcționează deja aproape de limitele lor tehnologice, iar menținerea lor în producție cere predictibilitate legislativă și fiscală. Foaia de parcurs pentru tranziție și miza…