Coridorul Verde de 22 miliarde euro prin Marea Neagră se extinde cu o conductă submarină de hidrogen către Constanța — NRG-IA

Proiectul strategic al Coridorului Verde de energie, evaluat la 22 de miliarde de euro și conceput inițial ca o autostradă electrică subacvatică între Caucazul de Sud și Uniunea Europeană, intră într-o nouă etapă de extindere tehnologică. În cadrul noilor runde de negocieri tehnice și ministeriale derulate la finalul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie 2026, România și statele partenere din proiectul Green Energy Corridor analizează includerea unei conducte submarine pentru transportul hidrogenului verde, care să urmeze același traseu pe sub Marea Neagră, alături de cablurile electrice de curent continuu de înaltă tensiune ce vor lega Georgia de stația Constanța Sud. Această extindere de concept schimbă fundamental ponderea geostrategică și industrială a investiției pentru România. În loc să funcționeze exclusiv ca un traseu de tranzit pentru electronii verzi produși în parcurile eoliene și solare din zona Caspică, coridorul devine o infrastructură hibridă, capabilă să livreze simultan energie electrică în bandă și hidrogen destinat decarbonizării industriei grele europene. Pentru sectorul energetic național, dublarea infrastructurii implică integrarea directă a ambilor operatori de transport strategic, Transelectrica și Transgaz, într-un nod energetic major la țărmul Mării Negre. Discuțiile privind componenta de hidrogen pornesc de pe o bază tehnică deja validată pentru segmentul de energie electrică. După aprobarea studiului de fezabilitate în luna iulie 2026, parametrii principali ai interconexiunii electrice au fost stabiliți pentru o lungime de 1.120 de kilometri pe sub Marea Neagră, permițând transferul unui volum de 8 TWh de electricitate pe an într-o primă etapă de dezvoltare și atingerea unui plafon de până la 20 TWh pe an în faza de capacitate completă. De la cablul electric de 20 TWh pe an la transportul combinat de electroni și molecule Arhitectura de bază a Coridorului Verde a fost proiectată pentru a rezolva una dintre marile asimetrii ale tranziției energetice regionale: potențialul eolian și fotovoltaic excedentar din Azerbaidjan și bazinul Mării Caspice, pe de o parte, și deficitul structural de energie curată și accesibilă din Europa de Sud-Est și Centrală, pe de altă parte. Un aport anual de 20 TWh de energie electrică la punctul de aterizare de la Constanța Sud echivalează cu peste o treime din consumul anual actual al României, oferind un volum masiv de electricitate fără emisii pentru întreaga regiune. Cu toate acestea, transportul exclusiv sub formă de energie electrică pe distanțe de ordinul miilor de kilometri se lovește de limitele fizice și de capacitatea de absorbție a rețelelor continentale de înaltă tensiune. Integrarea unei conducte submarine de hidrogen verde în același culoar de infrastructură permite conversia unei părți din excedentul regenerabil caspic în molecule de hidrogen prin electroliză, direct la sursă. Hidrogenul oferă avantajul stocării pe termen lung și al transportului în volume mari fără a încărca suplimentar liniile electrice aeriene deja solicitate din Dobrogea și din restul țării. Pentru economia europeană, complementaritatea dintre cablul electric și conducta de hidrogen răspunde nevoilor acelor sectoare industriale care nu pot fi electrificate direct prin soluții convenționale. Combinatele siderurgice, industria chimică, producătorii de îngrășăminte și rafinăriile din România, Ungaria și Austria au nevoie de hidrogen verde ca materie primă și combustibil tehnologic la temperaturi înalte, iar aducerea acestuia prin conductă direct în portul și nodul energetic Constanța creează o rută de aprovizionare continuă și competitivă. Provocările inginerești extreme ale traversării Mării Negre la 2.200 de metri adâncime Instalarea unui fascicul de cabluri electrice HVDC și a unei conducte de hidrogen pe o distanță de 1.120 de kilometri între litoralul georgian și cel românesc reprezintă unul dintre cele mai complexe proiecte de inginerie submarină concepute la nivel mondial. Traseul trebuie să coboare pe fundul Mării Negre până la adâncimi de 2.200 de metri, operând într-un mediu marin ale cărui caracteristici fizice și chimice impun soluții metalurgice și de izolație de frontieră. Dincolo de presiunea hidrostatică de peste 220 de atmosfere de la adâncimea maximă, Marea Neagră este cel mai mare bazin marin anoxic de pe planetă. Sub pragul de 150–200 de metri adâncime, apa este complet lipsită de oxigen și prezintă concentrații ridicate de hidrogen sulfurat, un compus extrem de coroziv pentru oțelurile standard și pentru învelișurile metalice de protecție ale cablurilor subacvatice. Orice infrastructură așezată pe patul abisal trebuie să reziste timp de decenii acțiunii chimice a hidrogenului sulfurat din exterior, fără posibilitatea unor intervenții facile de mentenanță. În cazul conductei submarine de hidrogen, dificultatea tehnică este dublată de comportamentul fizic al moleculei transportate. Fiind cel mai mic element chimic, hidrogenul pătrunde la…