Coridorul Vertical și tarifele Transgaz: România între gaze nerusești, LNG american și securitate regională — NRG-IA

Ilie Bolojan a susținut reducerea tarifelor de tranzit practicate prin Transgaz pentru gazele naturale din surse nerusești care ar urma să circule prin Coridorul Vertical, ruta care leagă Grecia de Ucraina prin Bulgaria, România și Republica Moldova. Declarația vine într-un moment în care Statele Unite cer de mai mult timp ieftinirea transportului LNG-ului american regazeificat în terminalele grecești Revithoussa și Alexandroupoli, pentru ca acesta să poată ajunge mai competitiv în Europa Centrală și de Est, Balcani și Ucraina. Subiectul nu se reduce la o discuție despre „gaz american”. Adevărata miză este dacă România poate transforma infrastructura Transgaz într-o rută regională funcțională pentru gaze nerusești, într-un moment în care Uniunea Europeană accelerează eliminarea importurilor rusești, iar Ucraina și Republica Moldova au nevoie de opțiuni stabile de aprovizionare. Tranzitul nu înseamnă automat achiziție Prima distincție esențială este între tranzit și cumpărare. Bolojan a separat explicit cele două planuri: România poate sprijini tranzitul gazelor nerusești prin infrastructura sa, inclusiv prin reduceri de tarife, dar achiziția efectivă de gaz trebuie să rămână o decizie comercială, în funcție de piață. Formularea sa privind cumpărarea gazului a fost că deciziile trebuie să fie „raționale, de piață”, nu dictate politic. Această separare este importantă. România nu ar fi obligată, prin susținerea Coridorului Vertical, să cumpere LNG american. Rolul ei poate fi diferit: țară de tranzit, piață potențială, nod regional de transport și stat care sprijină securitatea energetică a vecinilor mai expuși la dependența de Gazprom. Pentru Transgaz, logica este economică și strategică în același timp. Un tarif mai mic pe unitate poate fi justificat dacă atrage volume mai mari și crește utilizarea infrastructurii. Dacă volumele nu apar, reducerea tarifară rămâne doar o concesie fără efect comercial suficient. Aici se află testul real al Coridorului Vertical. Coridorul Vertical nu este o conductă nouă, ci o rută comercială coordonată Coridorul Vertical trebuie înțeles corect. Nu este o singură conductă construită de la zero între Grecia și Ucraina, ci o succesiune de rețele, interconectări, produse de capacitate și reguli tarifare coordonate între operatorii de transport din Grecia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina. Reuters a relatat că operatorii de transport din cele cinci state au convenit cu Comisia Europeană o structură tarifară pentru ruta Grecia–Ucraina, cu scopul de a face coridorul mai competitiv și de a diversifica sursele de aprovizionare. Tarifele agreate ar urma să fie implementate din octombrie 2026, iar operatorii vor oferi produse de capacitate zilnice, lunare, trimestriale și anuale începând cu anul gazier 2026–2027. Această schimbare contează pentru traderi. În piața gazelor, existența fizică a conductelor nu este suficientă. Gazul circulă dacă ruta este rezervabilă, predictibilă, compatibilă tehnic și competitivă ca preț. Fiecare punct de interconectare adaugă cost. Grecia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina înseamnă mai multe segmente tarifare, iar suma lor poate decide dacă LNG-ul regazeificat în Grecia ajunge sau nu competitiv la destinație. Tariful decide dacă ruta devine folosită sau rămâne doar disponibilă Reducerea tarifelor de tranzit are o miză simplă: să transforme o rută posibilă într-o rută utilizată. Operatorii de transport au lucrat deja la produse speciale pentru transportul gazelor din Grecia spre Ucraina. Pentru Ruta 1, documentul Transgaz arată că produsul de capacitate a fost gândit pentru transport prin Kulata/Sidirokastron, Negru Vodă 1/Kardam, Isaccea 1/Orlovka, Căușeni și Grebenîkî, cu direcție Grecia–Ucraina. Această rută nu este concepută ca mecanism direct pentru alimentarea pieței interne românești. Documentele privind produsul special Ruta 1 arată că deținătorii capacității nu pot folosi produsul pentru transport către sau dinspre punctele virtuale de tranzacționare și nici către punctele interne de ieșire din Bulgaria, România sau Republica Moldova. Cu alte cuvinte, este un instrument de tranzit regional, nu o scurtătură directă către consumatorul român. În noiembrie 2025, operatorii de transport din Grecia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina, alături de operatorul interconectorului Grecia–Bulgaria, au solicitat aprobarea produselor de capacitate Ruta 2 și Ruta 3. Documentul transmis prin BVB arată că operatorii au convenit discounturi între 25% și 50% la punctele de interconectare pentru a încuraja utilizarea capacității și fluxurile diversificate de gaze. Aici se vede logica pieței. Coridorul Vertical nu are nevoie doar de susținere politică. Are nevoie de preț de transport suficient de mic pentru ca traderii să-l aleagă în competiție cu alte rute. LNG-ul american este parte a ecuației, nu singura miză Componenta americană este reală. Statele Unite vor ca LNG-ul produs în SUA, adus pe mare în Grecia și regazeificat…