Europa cere taxe pe profiturile de război din energie, iar România readuce în discuție Hidroelectrica și Romgaz — NRG-IA

Presiunea din Golf reînvie tema taxării profiturilor excepționale Războiul din jurul Iranului și blocajul de facto din Strâmtoarea Hormuz au readus Europa într-un tip de stres energetic care amintește de 2022, dar cu o miză nouă: nu mai este vorba doar despre cât de sus pot urca prețurile, ci despre cine va plăti nota de plată a noului șoc. Reuters a relatat că cinci state membre ale Uniunii Europene — Germania, Italia, Spania, Portugalia și Austria — au cerut Comisiei Europene un impozit la nivelul UE pe profiturile excepționale ale companiilor energetice, pentru a finanța măsuri temporare de sprijin pentru consumatori și pentru a limita presiunea inflaționistă fără a apăsa suplimentar bugetele publice. Apelul politic a fost întărit astăzi și de un apel economic. AGERPRES, citând AFP, a relatat că ICRICT, organismul co-prezidat de laureatul Nobel Joseph Stiglitz, cere guvernelor introducerea imediată a unui impozit pe profiturile excepționale din petrol, gaze și îngrășăminte. Argumentul este că aceste câștiguri nu provin din productivitate sau inovare, ci dintr-un transfer de venit generat de război, constrângeri de aprovizionare și creșterea abruptă a prețurilor la energie. În paralel, Comisia Europeană a avertizat, potrivit Reuters, că dacă actuala criză continuă, piețele energetice vor intra într-un șoc de ofertă prelungit, care poate forța reducerea consumului de combustibili. Bruxellesul discută deja scenarii în care motorina și combustibilul pentru aviație rămân sub presiune până spre finalul verii, iar Europa ar putea avea dificultăți inclusiv în umplerea depozitelor de gaze înainte de iarnă. România răspunde diferit: nu taxe noi, ci monetizarea unor active valoroase La București, reacția nu merge în direcția unei noi taxe excepționale, ci în direcția unei posibile mobilizări de capital prin piața bursieră. Economica.net a publicat astăzi un document promovat de vicepremierul Oana Gheorghiu, care recomandă listarea la bursă a încă 5–10% din Hidroelectrica, cu potențiale încasări estimate la până la 6,2 miliarde de lei, o listare suplimentară de 5–7% din Romgaz, cu până la 3,1 miliarde de lei, și pregătirea unui IPO pentru CEC Bank, după realizarea unui studiu de fezabilitate. Formularea corectă este însă esențială. Nu există, deocamdată, o decizie fermă de lansare imediată a acestor tranzacții. Profit.ro a relatat că Oana Gheorghiu a descris explicit această listă drept una „exploratorie”, a spus că o listare durează de regulă între 12 și 24 de luni și că, pentru țintele PNRR, Guvernul nu propune în acest moment listări efective, ci doar restructurarea a trei companii de stat. Așadar, piața are deocamdată un semnal de intenție și de direcție, nu un calendar executiv bătut în cuie. Chiar și așa, apariția simultană a acestor două teme — taxa pe profiturile de război în Europa și vânzarea exploratorie de pachete minoritare în România — spune ceva important despre momentul actual: guvernele caută bani exact acolo unde criza energetică concentrează valoare, lichiditate și interes investițional. Aceasta este o inferență economică rezultată din suprapunerea celor două fluxuri de informații publice de astăzi. De ce revin acum în prim-plan Hidroelectrica și Romgaz Hidroelectrica și Romgaz nu reapar întâmplător în acest context. Prima este deja exemplul cel mai puternic de succes bursier al statului român, după listarea record din 2023, iar a doua rămâne unul dintre pilonii centrali ai securității energetice interne, mai ales într-un moment în care gazul și flexibilitatea de producție contează mai mult decât în perioadele calme. Economica subliniază că statul mizează pe tocmai această atractivitate a companiilor energetice pentru a obține eventuale încasări de ordinul miliardelor. În același registru strategic intră și mesajele venite de la Washington. AGERPRES a relatat că ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a discutat la Casa Albă despre dezvoltarea infrastructurii și atragerea capitalului american în proiecte energetice majore, afirmând că România se află într-una dintre cele mai bune poziții din ultimii ani în relația cu administrația SUA. Acest detaliu nu validează automat listările, dar întărește contextul în care România încearcă să se prezinte ca hub energetic regional și destinație de capital pentru infrastructură și energie. Miza reală: cine finanțează factura noului șoc energetic În centrul întregii teme se află o întrebare care va domina probabil și următoarele săptămâni: cine absoarbe costul noului val de scumpiri și al noii insecurități energetice? Modelul promovat acum de o parte a Europei este acela în care companiile care obțin câștiguri excepționale din criză trebuie să contribuie la finanțarea protecției pentru consumatori. Modelul care se conturează în România este diferit: statul nu vorbește despre o nouă taxare a campionilor energetici proprii, ci despre posibilitatea de a transforma o parte din valoarea lor bursieră în resurse financiare pentru buget și pentru agenda economică a…