Criza globală a aprovizionării se extinde dincolo de petrol: îngrășămintele și metalele intră în aceeași zonă de risc — NRG-IA

O nouă vulnerabilitate se conturează în economia globală: perturbarea energiei începe să se suprapună peste restricțiile de materii prime chimice de care depind agricultura și industria metalelor. În doar câteva zile, Arabia Saudită și-a oprit conducta East–West după un atac cu drone, houthii au ocupat noi poziții la intrarea sudică în Marea Roșie, iar Rusia a restricționat exporturile de acid sulfuric până la sfârșitul anului, într-o piață deja tensionată de oprirea aproape completă a exporturilor industriale chineze. Legătura dintre aceste evenimente nu este una directă de cauzalitate, ci una de vulnerabilitate simultană. Petrolul și gazele sunt concentrate în jurul câtorva strâmtori. Sulful și acidul sulfuric provin, la rândul lor, dintr-un număr limitat de mari producători și fluxuri comerciale. Iar produsele aflate în aval — îngrășăminte fosfatice, cupru, nichel, uraniu sau lubrifianți — depind de aceste materii prime într-un moment în care posibilitatea de substituție rapidă este redusă. Rezultatul este un șoc care nu mai poate fi urmărit numai prin cotația petrolului. Durata restricțiilor și a întreruperilor începe să conteze pentru sectoare aflate mult mai departe de sondă sau rafinărie. Ruta saudită construită pentru a ocoli Hormuzul este oprită Conducta East–West traversează aproximativ 1.200 de kilometri din Arabia Saudită, legând zonele petroliere din estul țării de terminalul Yanbu de la Marea Roșie. A fost construită în anii 1980 tocmai pentru a permite exporturilor saudite să evite Strâmtoarea Hormuz. Această funcție a devenit esențială în 2026, după perturbarea severă a traficului prin Hormuz și reducerea masivă a producției din Orientul Mijlociu. Pe 10–11 septembrie, Riadul a închis East–West după un atac cu drone. Autoritățile saudite au atribuit lansările teritoriului irakian, iar Bagdadul a recunoscut originea și a anunțat o anchetă. Sursele de agenție nu susțin atribuirea atacului asupra conductei către houthi, deși gruparea a atacat alte obiective saudite în aceeași perioadă. Importanța conductei este dată de fluxul efectiv, nu de capacitatea sa teoretică. Reuters și analiști citați de agenție indică aproximativ 4–5 milioane de barili pe zi transportați în lunile recente, un volum echivalent cu aproximativ 4% din oferta mondială de petrol la un flux de circa 4 milioane de barili pe zi. Estimarea regională privind reparațiile este de trei până la cinci săptămâni , potrivit oficialilor citați de Associated Press. Un anumit flux parțial ar putea fi reluat înainte de repararea completă, însă volumul disponibil rămâne incert. Problema imediată este stocul disponibil la capătul conductei. Cumpărători și traderi citați de Reuters estimează că Yanbu dispune de petrol pentru aproximativ cinci până la șapte zile de export în cazul în care conducta rămâne oprită. Terminalul are o capacitate de stocare estimată la circa 35 de milioane de barili, dar rezervoarele nu erau pline în momentul întreruperii. Arabia Saudită dispune și de volume în facilități din Egipt, inclusiv Ain Sukhna și Sidi Kerir, însă acestea nu înlocuiesc integral fluxul East–West. Bab el-Mandeb transformă ruta alternativă într-un al doilea punct de risc Presiunea asupra East–West apare în momentul în care situația se schimbă și la capătul sudic al Mării Roșii. În ofensiva din 10–11 septembrie, houthii au preluat portul Mocha, zona Dhubab și insula Perim, cunoscută și ca Mayun, aflată chiar în Strâmtoarea Bab el-Mandeb. Gruparea controlează astfel poziții de pe coasta yemenită și o insulă care separă canalele de navigație ale strâmtorii. Pentru petrolul transportat la Yanbu și destinat piețelor asiatice, traseul spre Oceanul Indian trece prin Bab el-Mandeb. Conducta ocolește fizic Hormuzul, dar livrările către est rămân dependente de o a doua strâmtoare aflată acum într-o zonă de risc militar crescut. Houthii au afirmat că navigația rămâne sigură pentru navele care nu sunt saudite. Declarația nu echivalează cu blocarea traficului comercial, dar modificarea controlului teritorial mărește riscul pentru transportul maritim într-un moment în care East–West devenise una dintre principalele supape ale sistemului saudit. Importanța acestei rute este amplificată de situația din Hormuz. Datele International Energy Agency pentru 2025 arată că prin strâmtoare treceau aproximativ 15 milioane de barili pe zi de țiței , reprezentând circa 34% din comerțul mondial cu țiței. Dacă sunt incluse și produsele petroliere, fluxul ajungea la aproximativ 20 de milioane de barili pe zi . Hormuz este esențial și pentru gaze: exporturile maritime de LNG ale Qatarului și Emiratelor Arabe Unite depind de trecerea prin strâmtoare. IEA estimează că fiecare lună în care cargourile LNG nu pot utiliza această rută elimină aproximativ 10 miliarde de metri cubi din fluxurile disponibile. EIA a descris Hormuz ca fiind efectiv închis pentru o parte importantă din 2026, iar producătorii din Orientul Mijlociu au redus producția cu peste 11 milioane de barili pe zi .…