Criza petrolului prin Hormuz se agravează: stocurile scad, iar prețurile pot urca înainte de stabilizare — NRG-IA

Piața petrolului nu a găsit încă echilibrul: îl cumpără din stocuri Criza petrolului generată de blocajele din zona Golfului Persic nu se apropie de final, ci intră într-o etapă mai dificilă. The Economist avertizează că tensiunea din piață va crește înainte să se stingă, deoarece stocurile care au amortizat primul șoc încep să se reducă, iar noi creșteri de preț devin probabile dacă oferta fizică nu revine rapid. Acesta este punctul critic al momentului: prețul petrolului nu reflectă încă doar pierderea de producție, ci și consumul rezervelor care au ținut piața funcțională în primele săptămâni ale crizei. Când stocurile scad, piața pierde amortizorul care a întârziat transmiterea completă a șocului către rafinării, transport, carburanți și inflație. Agenția Internațională pentru Energie arată, în raportul său din aprilie 2026, că stocurile globale observate de petrol au scăzut cu 85 milioane barili în martie. În afara Golfului, reducerea a fost mult mai severă: 205 milioane barili, echivalentul unei retrageri de aproximativ 6,6 milioane barili pe zi, în timp ce fluxurile prin Strâmtoarea Hormuz au fost puternic restricționate. Hormuz nu este doar o rută maritimă, ci o arteră a economiei globale Strâmtoarea Hormuz este unul dintre cele mai importante puncte de tranzit energetic ale lumii. Potrivit EIA, prin această rută au trecut în 2024 aproximativ 20 milioane barili pe zi de petrol și produse petroliere, echivalentul a circa 20% din consumul global de lichide petroliere. Tot prin Hormuz a tranzitat aproximativ o cincime din comerțul global cu LNG, în principal din Qatar. IEA arată că, înainte de război, fluxurile de petrol și produse petroliere prin Hormuz erau de aproximativ 20 milioane barili pe zi, iar în martie au coborât la puțin peste 2 milioane barili pe zi. Rutele alternative — inclusiv coasta vestică a Arabiei Saudite și portul Fujairah din Emiratele Arabe Unite — au crescut exporturile, dar nu pot compensa integral blocajul. Capacitatea alternativă estimată de IEA pentru exportul țițeiului din Golf este de aproximativ 3,5–5,5 milioane barili pe zi. Diferența dintre fluxul normal prin Hormuz și capacitatea rutelor ocolitoare explică de ce piața nu poate reveni rapid la normal, chiar dacă o parte a infrastructurii rămâne funcțională. Exporturile pierdute sunt prea mari pentru a fi acoperite mult timp din rezerve IEA estimează că pierderea totală de exporturi de petrol depășește 13 milioane barili pe zi, cu reduceri de producție asociate și daune asupra infrastructurii energetice regionale. Pierderile cumulate de aprovizionare sunt estimate la peste 360 milioane barili în martie și la 440 milioane barili proiectate pentru aprilie. Aceste cifre schimbă natura crizei. Într-un șoc scurt, stocurile pot acoperi temporar lipsa fluxurilor. Într-un șoc prelungit, stocurile devin ele însele sursa următoarei tensiuni: pe măsură ce se reduc, cumpărătorii concurează mai agresiv pentru volume disponibile, iar prețurile cresc pentru a distruge cererea. Aceasta este logica dură a pieței petroliere: dacă oferta fizică nu poate reveni suficient de repede, echilibrul se face prin prețuri mai mari, consum mai mic, rafinării care procesează mai puțin și economii care acceptă costuri mai ridicate. Barclays ridică prognoza Brent la 100 dolari, dar avertizează că nu este un preț de echilibru Tensiunea din piață se vede deja în prognozele financiare. Reuters a relatat că Barclays a ridicat estimarea pentru Brent în 2026 de la 85 la 100 dolari/baril, invocând perturbările persistente din Strâmtoarea Hormuz și accelerarea retragerilor din stocuri. Banca estimează un deficit zilnic de ofertă de aproximativ 6,6 milioane barili și avertizează că, dacă blocajul Hormuz continuă pe parcursul lunii mai, prețurile ar putea urca spre 110 dolari/baril. Mesajul important este că 100 dolari/baril nu reprezintă neapărat un echilibru stabil, ci un nivel mediu într-o piață în care riscurile de ofertă rămân active. În paralel, Mohamed El-Erian a remarcat volatilitatea extremă a Brentului, cu o mișcare de la un minim local de 111 dolari la un vârf de 126 dolari în mai puțin de 48 de ore. O astfel de instabilitate nu este neutră pentru economie: companiile își ajustează costurile, consumatorii reduc cheltuielile, iar băncile centrale primesc un nou impuls inflaționist. Șocul nu lovește doar petrolul: LNG, carburanți, aviație și îngrășăminte sunt pe același lanț Hormuz nu este doar despre țiței. Qatarul este unul dintre cei mai mari exportatori de LNG ai lumii, iar restricțiile de tranzit afectează și piața gazului natural lichefiat. Pentru Europa și Asia, competiția pentru LNG devine mai intensă exact într-un moment în care petrolul împinge costurile energetice în sus. Efectul se transmite mai departe către carburanți și aviație. Reuters a relatat anterior că exporturile de combustibil pentru aviație din Golf au fost puternic afectate, iar Reuters a calculat că războiul din Iran a dus la pierderi de zeci de miliarde de dolari în petrol…