\n \n

Gazul încă stabilește prețul electricității în Europa, iar facturile pot urca cu până la 120 euro pe an — NRG-IA

Piața de Energie

IEEFA estimează că o creștere susținută de 20 euro/MWh a prețului angro al electricității poate adăuga până la 120 euro pe an la factura unei gospodării europene, în piețele unde centralele pe gaz…

Gazul încă stabilește prețul electricității în Europa, iar facturile pot urca cu până la 120 euro pe an — NRG-IA
Consumatorii europeni din piețele unde centralele pe gaz influențează frecvent prețul energiei electrice pot plăti până la 120 euro în plus pe an la factura de curent, potrivit unui raport publicat de Institute for Energy Economics and Financial Analysis. Estimarea pleacă de la un scenariu în care prețul angro al electricității rămâne cu 20 euro/MWh peste nivelurile anterioare șocului energetic declanșat în 2026. Raportul nu descrie o scumpire uniformă pentru toate statele europene. Expunerea diferă puternic de la o piață la alta, în funcție de mixul de producție, rolul centralelor pe gaz în orele de vârf, nivelul de interconectare, capacitatea de stocare, flexibilitatea consumului și ponderea contractelor cu preț fix sau variabil în factura finală. Cele mai expuse piețe indicate de IEEFA sunt Italia, Irlanda și Regatul Unit, unde gazul are un rol mai mare în formarea prețului energiei electrice. În aceste sisteme, centralele pe gaz intră frecvent în orele în care cererea depășește producția disponibilă din surse cu cost marginal redus. Când această centrală marginală folosește gaz scump, prețul electricității urcă pentru întreaga piață angro. Gazul are pondere mai mică în producție, dar influență mare în preț Mecanismul central al pieței europene de electricitate rămâne ordinea de merit. Producția cu cost marginal redus — eolian, solar, hidro, nuclear — intră prima în piață. Pe măsură ce cererea crește, sistemul activează surse mai scumpe. Ultima unitate necesară pentru acoperirea consumului stabilește prețul marginal. Centralele pe gaz continuă să ocupe această poziție în numeroase intervale critice. Ele nu domină producția totală de electricitate a Uniunii Europene, dar pot dicta prețul în orele în care sistemul are nevoie de flexibilitate rapidă. Comisia Europeană estimează că gazul a reprezentat aproximativ 17,6% din producția de electricitate a UE în 2025, dar combustibilii fosili au continuat să stabilească prețul marginal într-o parte semnificativă a orelor de tranzacționare. Această diferență explică tensiunea actuală. Europa poate produce tot mai multă energie din regenerabile, însă factura rămâne vulnerabilă atunci când rețeaua, stocarea și consumul flexibil nu pot muta energia ieftină către orele scumpe. În acele intervale, gazul devine puntea dintre volatilitatea pieței globale și prețul curentului. IEEFA arată că această legătură este mai puternică în Italia și Germania decât în Franța sau Peninsula Iberică. Franța beneficiază de rolul nuclearului, Spania și Portugalia au o pondere mare a regenerabilelor și o structură de piață cu transmisie mai redusă a șocurilor de gaz, în timp ce Italia rămâne mult mai dependentă de centrale pe gaz pentru acoperirea cererii. LNG-ul schimbă tipul de risc al Europei După invazia Rusiei în Ucraina și reducerea masivă a livrărilor rusești prin conducte, Europa și-a reconstruit aprovizionarea cu gaze în jurul LNG-ului. Comisia Europeană arată că, între 2021 și 2025, ponderea gazului prin conducte în importurile UE a scăzut de la 80% la 55%, în timp ce LNG-ul a urcat de la 20% la 45%. În aceeași perioadă, gazul rusesc a coborât de la 45% din importurile UE la 12%. Această repoziționare a redus dependența de Rusia și a întărit securitatea fizică a aprovizionării. În același timp, a conectat mai strâns Europa la piața globală LNG. Prețul european al gazului, reflectat prin hub-ul TTF din Olanda, reacționează acum mai puternic la cererea din Asia, la disponibilitatea cargourilor spot, la constrângerile maritime și la riscurile geopolitice din zonele-cheie ale comerțului cu gaz lichefiat. ACER arată că UE a importat un nivel record de 146 miliarde metri cubi de LNG în 2025, prin aproximativ 1.850 de cargouri. Statele Unite au furnizat 58% din importurile LNG ale UE, echivalent cu aproximativ un sfert din cererea totală de gaze a Uniunii. Această concentrare crește rolul LNG-ului american în securitatea energetică europeană, dar expunerea la piața globală rămâne mai largă decât relația cu un singur furnizor. Prețul gazului european nu mai depinde doar de conducte, stocuri și consum intern. El se formează într-o piață în care Europa concurează cu Asia pentru cargouri, iar fiecare șoc major de ofertă poate ridica simultan TTF și JKM, benchmark-ul asiatic al LNG-ului. Hormuz transmite presiune prin piața globală LNG Strâmtoarea Hormuz a devenit un punct critic și pentru piața gazului, nu doar pentru petrol. IEA arată că peste 112 miliarde metri cubi de LNG au tranzitat Hormuz în 2025, aproape 20% din comerțul global cu LNG. Qatar și Emiratele Arabe Unite depind de această rută pentru exporturi, iar alternativele logistice sunt limitate. Europa importă direct o parte redusă din LNG-ul care trece prin Hormuz. Legătura se transmite prin preț. Când o perturbare în Golf afectează livrările către Asia, competiția pentru cargouri spot crește, iar prețurile globale ale LNG-ului reacționează. Comisia Europeană notează că TTF se mișcă tot mai strâns cu JKM, prin arbitrajul global…

Citește articolul complet pe NRG-IA →