SMR Doicești, între teren și hârtii: disputa care lovește credibilitatea proiectului nuclear românesc — NRG-IA
Tehnologie & Inovație Autor: Ioana BuzoaicaProiectul SMR de la Doicești intră într-un moment critic de credibilitate publică, după ce Ilie Bolojan a pus sub semnul întrebării cheltuielile realizate până acum, iar Nova Power & Gas a răspuns că…
Declarația care a schimbat discuția despre SMR Doicești Proiectul reactoarelor modulare mici de la Doicești a intrat într-o nouă etapă, dar nu printr-un nou anunț tehnologic sau printr-o decizie de finanțare, ci printr-o dispută publică legată de bani, terenuri, documentații și credibilitate. Ilie Bolojan a afirmat că Nuclearelectrica a cheltuit peste 240 milioane dolari pentru proiectul SMR de la Doicești și a formulat riscul ca România să rămână „cu un teren și niște hârtii”, potrivit relatărilor publicate de presa românească. Declarația a avut efect imediat deoarece a mutat discuția de la promisiunea nuclearului modular la întrebarea pe care orice proiect de infrastructură strategică trebuie să o poată suporta: ce rămâne concret dacă proiectul nu ajunge la construcție? Aceasta este miza reală. Doicești nu mai este discutat doar ca tehnologie nucleară de nouă generație, ci ca test de guvernanță, de finanțare și de capacitate instituțională. România trebuie să arate că poate transforma o fază pregătitoare costisitoare într-un proiect executabil, nu doar într-o arhivă de studii, acorduri și promisiuni. Nova răspunde: Doicești nu este doar teren, ci sit energetic pregătit Nova Power & Gas a răspuns criticilor susținând că situl de la Doicești nu trebuie redus la ideea de teren gol. Compania afirmă că tranzacția privind amplasamentul, realizată la aproximativ 24 milioane euro, a inclus 50 de hectare de teren liber și igienizat, infrastructură electrică, stație de transformare 110 kV / medie tensiune, șase linii electrice aeriene de 110 kV, transformatoare, echipamente, clădire de birouri, drumuri interioare și alte active necesare unui sit energetic. În interpretarea Nova, valoarea proiectului nu stă doar în suprafața de teren, ci în faptul că amplasamentul fostei termocentrale de la Doicești are deja o istorie energetică, conexiuni și o logică de reconversie industrială. Această apărare este importantă pentru că schimbă termenii disputei: întrebarea nu mai este doar cât a costat terenul, ci ce valoare energetică reală are situl în raport cu proiectul nuclear propus. Nova mai susține că prețul tranzacției a fost stabilit în urma unor evaluări distincte și că o evaluare post-tranzacție ar indica o valoare semnificativ mai mare decât prețul de achiziție. Această afirmație are greutate mediatică, dar trebuie citită prudent: este poziția unei părți direct implicate în proiect, nu o concluzie independentă verificată public în integralitate. „Hârtiile” sunt, în nuclear, mai mult decât birocrație Punctul sensibil al declarației lui Bolojan este formula „teren și hârtii”. Ea are forță politică, dar într-un proiect nuclear termenul trebuie descompus cu atenție. În nuclear, documentația tehnică nu este un accesoriu birocratic, ci una dintre condițiile de bază pentru autorizare, finanțare, proiectare, evaluare de amplasament și decizie investițională. Nuclearelectrica a raportat oficial că proiectul SMR de la Doicești a fost demarat efectiv în septembrie 2022, după procesul de selecție a tehnologiei și amplasamentului, iar în 2023 și 2024 au fost parcurse etapele FEED 1 și FEED 2, descrise ca analize tehnice obligatorii într-un proiect nuclear. Raportarea menționează și misiuni independente de evaluare ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică asupra amplasamentului selectat. Acesta este un detaliu esențial. Într-un proiect nuclear, „hârtiile” pot însemna studii tehnice, evaluări de amplasament, inginerie conceptuală și documentație necesară pentru autorizare și finanțare. Problema nu este existența acestor documentații, ci dacă ele duc mai departe la finanțare fermă, autorizare completă, contracte finale, construcție și punere în funcțiune. Dacă proiectul avansează, documentațiile devin fundamentul unei investiții strategice. Dacă proiectul se blochează, aceleași documentații devin vulnerabile politic și reputațional, fiind ușor de prezentat public drept costuri fără rezultat final. Decizia finală de investiție nu înseamnă centrală construită În februarie 2026, acționarii Nuclearelectrica au aprobat decizia finală de investiție pentru proiectul SMR de la Doicești. Compania a prezentat momentul ca trecerea proiectului în a treia etapă de dezvoltare și ca cel mai avansat demers european în zona SMR. Totuși, decizia finală de investiție trebuie înțeleasă corect. Ea marchează trecerea din faza de analiză către faza de implementare, dar nu echivalează cu finalizarea finanțării, începerea construcției sau garanția că centrala va fi realizată în calendarul dorit. Chiar comunicarea oficială a Nuclearelectrica arată că următoarea etapă include structurare financiară și consolidarea parteneriatelor. World Nuclear News a notat, de asemenea, că proiectul vizează o capacitate instalată de 462 MW, cu șase module NuScale de câte 77 MW, pe amplasamentul fostei termocentrale pe cărbune de la Doicești, dar a reținut și prudența exprimată de Ilie Bolojan privind costul total, complexitatea proiectului și necesitatea găsirii…