Electricitate prin laser: peste 800 W transmiși la 8,6 km și aproape 1 kW către o dronă în zbor — NRG-IA

Peste 800 W de putere electrică au fost obținuți la un receptor aflat la 8,6 kilometri de sursă , după ce energia a traversat distanța sub forma unui fascicul laser. Testul realizat în cadrul programului POWER al DARPA a durat 30 de secunde și a stabilit un reper pentru transmiterea optică a energiei la distanță. În campania experimentală completă, sistemul a transferat peste 1 MJ de energie. Un an mai târziu, tehnologia a făcut un pas și mai important pentru aplicațiile practice: receptorul nu a mai stat pe loc. PowerLight Technologies și Kraus Hamdani Aerospace au demonstrat în aprilie 2026 alimentarea cu laser a unei aeronave fără pilot K1000ULE aflate în zbor, cu o putere apropiată de 1 kW și la altitudini de până la aproximativ 1.500 de metri . În mai puțin de un an, problema s-a mutat astfel de la „poate energia traversa kilometri prin aer?” la „poate fasciculul urmări și alimenta un consumator care se deplasează?”. Răspunsul demonstrat este da. Electricitatea este transformată în lumină și apoi înapoi în electricitate Power beaming-ul optic nu trimite curent electric liber prin atmosferă. Lanțul energetic este mai complex. Electricitatea alimentează mai întâi un laser. Energia electrică este convertită în lumină, fasciculul este focalizat și direcționat către receptor, iar la destinație un sistem fotovoltaic specializat transformă lumina din nou în electricitate. Receptorul folosit de DARPA în demonstrația PRAD funcționa într-un mod apropiat conceptual de un panou solar construit pentru o singură sursă foarte precisă de lumină. Fasciculul intra în receptor și era redistribuit de o oglindă parabolică către mai multe celule fotovoltaice, care generau electricitate. Diferența față de un panou solar este fundamentală. Soarele iluminează o suprafață cu un spectru larg și dintr-o sursă aflată la aproximativ 150 de milioane de kilometri. Laserul poate furniza un fascicul concentrat, direcționat și cu proprietăți optice controlate, iar receptorul poate fi optimizat pentru el. Rezultatul este, în esență, o legătură energetică fără conductor fizic: electricitate → laser → atmosferă → receptor fotovoltaic → electricitate. Cei 8,6 kilometri schimbă scara problemei Transmiterea energiei fără fir nu este nouă. Încărcarea inductivă a telefoanelor și a mașinilor electrice funcționează deja la distanțe foarte mici, iar microundele și laserele sunt cercetate de decenii pentru distanțe mai mari. Demonstrația DARPA a arătat însă că o putere relevantă pentru echipamente reale poate fi transportată optic pe kilometri. La 8,6 km , receptorul a primit peste 800 W timp de 30 de secunde. Puterea este suficientă pentru numeroase sisteme electronice, senzori, comunicații și alte echipamente de dimensiuni moderate. DARPA a raportat și o eficiență de peste 20% între puterea optică emisă și electricitatea obținută la receptor în teste efectuate la distanțe mai mici. Această valoare nu reprezintă eficiența completă a lanțului electricitate–electricitate și nu a fost publicată drept eficiența testului de 8,6 km. Conversia inițială a electricității în lumină, pierderile optice, atmosfera și reconversia de la destinație consumă fiecare o parte din energie. Eficiența completă rămâne unul dintre factorii care vor decide piețele în care tehnologia poate concura economic. Drona care primește energie în zbor schimbă aplicația Un receptor fix demonstrează transmisia. Un receptor mobil deschide o piață complet diferită. În demonstrația realizată în 2026, sistemul PowerLight a urmărit o aeronavă fără pilot K1000ULE în zbor, a menținut fasciculul pe receptor și i-a transmis energie. Companiile implicate au raportat puteri apropiate de 1 kW și operare la altitudini de până la 5.000 ft, aproximativ 1.500 m. Pentru o dronă, avantajul potențial este imediat. Autonomia unui aparat electric este limitată în mare măsură de baterie. Dacă se montează o baterie mai mare, aeronava primește mai multă energie, dar devine și mai grea. Masa suplimentară cere la rândul ei mai multă energie pentru zbor. Transmiterea energiei din exterior schimbă această ecuație. O parte din energia necesară misiunii poate rămâne la sol și poate fi transmisă către vehicul atunci când acesta se află în zona de acoperire. Aeronava ar putea astfel folosi bateria mai mult ca rezervă și tampon energetic decât ca singura sursă pentru întreaga misiune. Dronele de supraveghere și comunicații pot sta în aer mai mult Primele piețe plauzibile sunt cele în care timpul petrecut în aer valorează mult. O dronă folosită pentru supravegherea incendiilor de vegetație, inspectarea conductelor și liniilor electrice, monitorizarea frontierelor, comunicații temporare sau observarea unei zone afectate de un dezastru trebuie astăzi să aterizeze periodic pentru schimbarea sau încărcarea bateriei. Dacă energia poate fi transmisă de la sol în timpul zborului, această întrerupere poate fi redusă. Pentru comunicații, implicația este deosebit de interesantă. O aeronavă care funcționează ca releu radio…