Stocarea și prețurile din orele de vârf: de ce bateriile au devenit miza-cheie a energiei din România — NRG-IA
Piața de Energie Autor: Gheorghe RăzușStocarea nu mai este un capitol tehnic secundar în energia românească, ci una dintre puținele soluții capabile să lege între ele trei probleme care se agravează simultan: prețurile ridicate în orele…
Prețul mare nu mai este întreaga poveste. Problema reală este ora la care apare Ministerul Energiei descrie deja oficial una dintre vulnerabilitățile centrale ale pieței românești: prețurile ridicate în orele de vârf. Secretarul de stat Cristian Bușoi a spus explicit că aceasta este una dintre principalele provocări ale României și a indicat trei răspunsuri-cheie: producție internă suplimentară, investiții în stocare și gestionare mai eficientă a consumului. Formula este importantă fiindcă mută discuția de la obsesia pentru megawați instalați, în general, către problema mult mai concretă a energiei disponibile la momentul potrivit. Datele de piață arată că tensiunea nu este una abstractă. OPCOM indică pentru martie 2026 un preț mediu ponderat pe Piața pentru Ziua Următoare de 556,70 lei/MWh , respectiv 105,15 euro/MWh , iar INS a consemnat pentru martie o creștere anuală de 57,2% a prețului energiei electrice la consumator, pe fondul ieșirii din schema de plafonare. Aceste două niveluri nu descriu aceeași piață, dar împreună arată că presiunea din energie este deja vizibilă atât în zona angro, cât și în cea resimțită de utilizatorul final. În acest context, stocarea devine relevantă nu pentru că promite energie ieftină în mod miraculos, ci pentru că poate muta energia din orele în care sistemul are prea multă ofertă în orele în care are prea puțină flexibilitate. Aici se joacă, de fapt, bătălia următorilor ani: comprimarea diferenței dintre intervalele foarte ieftine și cele foarte scumpe. Aceasta este o inferență economică susținută de semnalul oficial privind orele de vârf și de noile scheme de sprijin lansate exact pentru capacități de stocare. Solarul și prosumatorii schimbă profilul sistemului mai repede decât îl poate urma rețeaua Una dintre cele mai rapide transformări din sistemul românesc vine din expansiunea producției fotovoltaice distribuite și comerciale. Asociația Prosumatorilor și Comunităților de Energie arată că prosumatorii reprezintă deja a doua capacitate instalată din România și că investițiile în aceste instalații depășesc 2,2 miliarde de euro . Potrivit aceleiași surse, capacitatea lor instalată produce aproximativ 4,42 TWh anual. Consecința nu este doar mai multă energie curată, ci un sistem care începe să aibă episoade de exces localizat sau orar. La începutul lui martie, piața pentru ziua următoare din România a înregistrat primele intervale orare cu prețuri negative din acest an, pe fondul unui record de producție solară. Este exact tipul de semnal pe care l-au văzut deja și alte piețe europene: regenerabilele reduc prețul și chiar îl împing sub zero în anumite intervale, dar fără stocare și flexibilitate suficientă, această ieftinire nu se transferă automat în orele de seară sau în cele cu cerere mare. Pentru România, această tranziție are o particularitate importantă: sistemul nu trece direct dintr-o structură clasică, bazată pe producție controlabilă, într-una perfect echilibrată și digitalizată, ci într-una în care noile surse intermitente cresc mai repede decât infrastructura capabilă să le absoarbă și să le redea când este nevoie. De aici apar, simultan, două simptome aparent contradictorii: ore foarte ieftine și ore foarte scumpe. România nu mai este la stadiul de discuție. A intrat în faza proiectelor mari Pe teren, stocarea a ieșit din stadiul de concept. În decembrie 2025, ministrul Energiei a anunțat punerea în funcțiune a celei mai mari capacități de stocare în baterii din România, de 200 MW putere și 400 MWh capacitate. Acesta este un reper important pentru piață nu doar prin dimensiune, ci prin faptul că arată că primele proiecte mari au început deja să intre efectiv în sistem. La nivel de politică publică, accelerația este și mai vizibilă. Ministrul Energiei a declarat în aprilie că România urmărește să aibă până la finalul anului 1.500 MW de stocare instalați prin PNRR și Fondul pentru Modernizare. În același pachet de declarații, a anunțat și pregătirea a două apeluri de finanțare în valoare totală de 300 de milioane de euro pentru parcuri de stocare stand-alone. Separat, Comisia Europeană a aprobat în martie o schemă românească de ajutor de stat de 150 de milioane de euro pentru susținerea a cel puțin 2.174 MWh de noi capacități de stocare a energiei electrice, sub formă de granturi pentru sisteme noi stand-alone, finanțate din Fondul de Modernizare și alocate prin proceduri competitive. Din punct de vedere instituțional, acesta este unul dintre cele mai clare semnale că stocarea a devenit o componentă centrală a designului energetic românesc, nu doar o opțiune tehnologică. Pe lângă finanțarea publică, și capitalul privat a intrat agresiv în joc. Reuters a relatat în februarie că Mass Group Holding intenționează să investească 1 miliard de euro în capacități de stocare în baterii din centrul României, într-un portofoliu de 2,5 GW , cea mai mare investiție de acest tip anunțată până acum în țară. Chiar dacă calendarul de implementare nu a fost detaliat,…