Hormuz devine coridor energetic controlat de Iran: EIA vede strâmtoarea efectiv închisă până la final de mai — NRG-IA

Hormuz trece de la blocaj la control selectiv Criza din Strâmtoarea Hormuz nu mai poate fi citită doar ca o întrerupere fizică a traficului maritim. Evoluțiile din ultimele zile indică o schimbare de regim: Iranul nu blochează uniform toate fluxurile, ci începe să transforme accesul prin Golf într-un mecanism selectiv, negociat politic și supravegheat operațional. Aceasta este diferența esențială față de o criză clasică de transport. Un blocaj total ar avea o logică simplă: nimic nu trece. Modelul care se conturează acum este mai complex și, strategic, mai important: unele încărcături trec, altele nu, iar statele dependente de petrol și LNG ajung să negocieze direct sau indirect cu Teheranul pentru acces. EIA mută scenariul: Hormuz rămâne efectiv închis până la final de mai U.S. Energy Information Administration și-a revizuit ipoteza de lucru și estimează acum că Strâmtoarea Hormuz va rămâne efectiv închisă până la final de mai, cu reluarea lentă a fluxurilor la final de mai sau început de iunie. Estimarea mută criza din zona unui șoc punctual în zona unui scenariu operațional de piață. În același raport, EIA arată că, după reluarea fluxurilor, revenirea majorității tiparelor de producție și comerț de dinaintea conflictului ar putea dura până la final de 2026 sau început de 2027. Aceasta înseamnă că piața nu se confruntă doar cu o problemă de tranzit pe termen scurt, ci cu o repoziționare a fluxurilor globale de petrol și gaze. Dimensiunea șocului este majoră. EIA estimează scăderi de producție legate de închiderea Hormuz de 10,54 milioane barili/zi în aprilie și prognozează un vârf de 10,75 milioane barili/zi în mai , înainte de o reducere treptată în lunile următoare. Efectul intră direct în prețuri. EIA estimează că retragerile din stocurile globale de petrol vor împinge Brent la aproximativ 106 dolari/baril în mai și iunie , înainte de o posibilă coborâre spre 89 dolari/baril în trimestrul IV , dacă producția din Orientul Mijlociu începe să revină. Iranul lărgește Hormuz din strâmtoare în zonă strategică În paralel cu presiunea fizică asupra fluxurilor, Iranul mută și definiția spațiului controlat. Reuters relatează că un ofițer senior al marinei IRGC a afirmat că Strâmtoarea Hormuz este acum tratată ca o „vastă zonă operațională”, nu doar ca un coridor îngust în jurul unor insule. Potrivit Reuters, Mohammad Akbarzadeh, adjunct al directorului politic al marinei IRGC, a spus că zona este definită strategic de la orașul Jask, în est, până la insula Siri, în vest. Agențiile iraniene Fars și Tasnim au indicat că lățimea zonei ar fi crescut de la o estimare anterioară de 20–30 mile la 200–300 mile. Această extindere schimbă natura crizei. Hormuz nu mai este prezentat doar ca un punct de trecere, ci ca o zonă de control militar, logistic și politic. Pentru piața energetică globală, consecința este clară: riscul nu mai stă doar în posibilitatea închiderii unei strâmtori, ci în apariția unui filtru politic asupra accesului la exporturile din Golf. Iraq și Pakistan intră în regimul trecerii negociate Aceeași logică apare în acordurile punctuale obținute de Iraq și Pakistan. Reuters a relatat că cele două state au încheiat înțelegeri separate cu Iranul pentru a permite transporturi de petrol și LNG prin Golf, într-o demonstrație a capacității Teheranului de a controla fluxurile energetice prin Hormuz. Iraq a obținut trecerea în siguranță pentru două petroliere VLCC, fiecare cu aproximativ 2 milioane de barili de țiței , care au traversat duminică. Miza pentru Baghdad este existențială: veniturile petroliere reprezintă aproximativ 95% din bugetul Irakului , potrivit informațiilor citate de Reuters. Pakistanul, la rândul său, are o vulnerabilitate diferită: dependența de LNG pentru acoperirea cererii ridicate de electricitate în sezonul cald. Înainte de război, Pakistanul primea aproximativ 10 cargo-uri LNG pe lună , iar acum discută cu Iranul pentru trecerea unui număr limitat de metaniere prin strâmtoare. Un element critic este că aceste treceri nu par să fie tratate ca drept automat de navigație, ci ca aprobări punctuale. Reuters citează surse potrivit cărora Iranul solicită documentație pentru fiecare navă, inclusiv destinație, detalii de transport, proprietate și specificații ale încărcăturii. Metanierele qatareze arată noua realitate: fluxurile trec, dar numai pe culoare aprobate Cazul Qatar–Pakistan confirmă concret noul model. Reuters a relatat că metanierul qatarez Mihzem , cu o capacitate de 174.000 metri cubi , a traversat Hormuz marți, îndreptându-se spre Port Qasim, Pakistan, după plecarea din Ras Laffan. Este a doua trecere reușită a unui metanier qatarez spre Pakistan de la începutul războiului cu Iranul. Prima navă, Al Kharaitiyat , a traversat pe o rută nordică aprobată de Iran și a ajuns în apropierea Port Qasim. Două alte metaniere încărcate cu LNG qatarez sunt așteptate să se îndrepte spre Pakistan în zilele următoare, potrivit surselor citate de Reuters. Aceste traversări nu slăbesc…