Importurile UE de LNG rusesc au ajuns la maximul de după 2022, deși Europa pregătește eliminarea gazului din Rusia — NRG-IA

Uniunea Europeană se află în fața unui paradox energetic major: politic, a decis eliminarea treptată a gazului rusesc; comercial, continuă să cumpere volume ridicate de gaz natural lichefiat din Rusia. Datele IEEFA, citate de HotNews, Euractiv și AFP, arată că importurile europene de LNG rusesc au ajuns în primul trimestru din 2026 la 6,9 miliarde metri cubi , cu 16% mai mult decât în aceeași perioadă din 2025. Nivelul este cel mai ridicat de după invazia Rusiei în Ucraina. Paradoxul este important pentru că arată că decuplarea energetică a Europei de Rusia nu s-a produs uniform. Conductele au fost reduse masiv, dar terminalele LNG au rămas o poartă deschisă pentru gazul rusesc transportat pe mare. Conducta s-a închis, dar LNG-ul rusesc continuă să intre în Europa După 2022, Europa a redus dramatic importurile de gaz rusesc prin conducte. Înainte de război, Rusia era principalul furnizor de gaz al Uniunii Europene. După invazia Ucrainei, fluxurile prin conducte au scăzut puternic, iar Europa a accelerat importurile de LNG din Statele Unite, Qatar, Norvegia și alți furnizori. Această transformare nu a eliminat însă complet gazul rusesc din mixul european. O parte a dependenței s-a mutat din infrastructura fixă a conductelor în infrastructura flexibilă a terminalelor maritime. LNG-ul rusesc ajunge în continuare în porturile europene, în special prin proiectul Yamal LNG, iar principalele destinații sunt Franța, Spania și Belgia. Potrivit IEEFA, cinci țări europene au importat LNG rusesc în primul trimestru din 2026: Franța, Spania, Belgia, Țările de Jos și Portugalia. Aceasta nu este o abatere marginală. IEEFA arată că Rusia a reprezentat aproximativ 13% din importurile europene de LNG în primul trimestru din 2026. În paralel, CREA indică faptul că Uniunea Europeană rămâne cel mai mare cumpărător de LNG rusesc, cu aproape jumătate din exporturile totale de LNG ale Rusiei în aprilie 2026. Franța, Spania și Belgia sunt în centrul contradicției europene Faptul că Franța apare drept principal cumpărător de LNG rusesc nu înseamnă automat că gazul este consumat integral în Franța. Marile terminale LNG europene funcționează și ca puncte de intrare, regazeificare, stocare, redirecționare și tranzacționare. Aici se află una dintre dificultățile reale ale dezbaterii. Importul fizic într-un terminal nu reflectă întotdeauna consumul final al țării respective. Dar reflectă un lucru esențial: infrastructura europeană continuă să permită intrarea gazului rusesc în sistemul energetic al UE. Spania și Belgia se află într-o poziție similară. Ambele au infrastructură LNG importantă și joacă roluri relevante în aprovizionarea regională. În această logică, interdicția asupra LNG-ului rusesc nu este doar o decizie politică, ci și o operațiune tehnică, contractuală și logistică. Europa trebuie să înlocuiască volume, să evite goluri de aprovizionare, să respecte termene contractuale și să prevină o nouă presiune asupra prețurilor gazelor. Interdicția există, dar este etapizată Uniunea Europeană a adoptat în ianuarie 2026 regulamentul privind eliminarea treptată a importurilor de gaz rusesc, atât prin conducte, cât și sub formă de LNG. Măsura transformă obiectivul REPowerEU într-o obligație juridică europeană. Calendarul este gradual. Importurile de LNG rusesc urmează să fie eliminate până la finalul anului 2026, iar importurile prin conducte până în 2027, cu reguli de tranziție pentru contractele existente și mecanisme de monitorizare. Această etapizare explică de ce volumele rusești nu dispar imediat. Interdicția nu funcționează ca o oprire instantanee a tuturor fluxurilor, ci ca o ieșire administrată dintr-o dependență construită în decenii. Problema politică este că, până la termenul final, banii europeni continuă să ajungă în economia rusă printr-o categorie energetică aflată încă în perioada de tranziție. Decuplarea de Rusia are un cost: mai multă dependență de piața globală LNG Eliminarea LNG-ului rusesc nu înseamnă automat gaz mai ieftin sau mai sigur. Înseamnă înlocuirea lui cu alte surse. Europa va depinde mai mult de LNG american, de Qatar, de furnizori africani și de piața spot globală. Această schimbare aduce flexibilitate geopolitică mai mare față de Rusia, dar și o expunere mai mare la competiția globală pentru încărcături LNG. Asia rămâne principalul competitor al Europei pentru LNG. În perioade de cerere ridicată, vreme rece, probleme de producție sau tensiuni geopolitice, prețurile pot crește rapid. Din acest motiv, ieșirea din gazul rusesc trebuie dublată de reducerea consumului, eficiență energetică, stocare, interconectări și surse alternative stabile. În caz contrar, Europa riscă să schimbe o dependență geopolitică rigidă cu o dependență mai volatilă de piața globală LNG. Paradoxul european: securitate politică versus siguranță de aprovizionare Creșterea importurilor de LNG rusesc în primul trimestru din 2026 arată tensiunea dintre două obiective europene. Primul obiectiv este strategic: reducerea finanțării…