Prețul gazelor în Europa, octombrie 2026: 90 €/MWh și stocuri sub 75% — NRG-IA

Europa se pregătește pentru iarna 2026–2027 cu prețuri ale gazelor naturale de aproximativ trei ori mai mari decât înaintea izbucnirii războiului cu Iranul și cu depozitele sub 75% din capacitate. Cotația de referință TTF, utilizată pe piața europeană, se situa în jurul valorii de 88 euro/MWh la 19 octombrie și a urcat spre 90 euro/MWh pe 21 octombrie. Combinația dintre prețurile ridicate și rezervele reduse readuce în atenție securitatea aprovizionării, costurile energiei pentru industrie și perspectivele facturilor din această iarnă. O analiză publicată de Financial Times la 21 octombrie evidențiază însă o diferență importantă față de criza energetică din 2022: Europa consumă mai puține gaze, iar producătorii din afara Golfului Persic au reușit să compenseze o parte considerabilă a livrărilor pierdute. Rezultatul este o piață puternic afectată de scumpiri, dar cu mecanisme de adaptare care reduc riscul unei penurii generalizate. Presiunea rămâne considerabilă. Datele privind depozitele, evoluția cererii și disponibilitatea gazului natural lichefiat arată că Europa dispune de mai multe instrumente pentru a traversa sezonul rece, însă protecția oferită de acestea depinde de temperaturi, de continuitatea importurilor și de evoluția conflictului din Orientul Mijlociu. Gazul european a ajuns la aproximativ 90 euro/MWh, în timp ce depozitele sunt sub 75% Scumpirea gazelor reflectă perturbarea uneia dintre cele mai importante regiuni exportatoare de energie din lume. Războiul declanșat la sfârșitul lunii februarie 2026 a afectat circulația navelor prin Strâmtoarea Hormuz și livrările de gaz natural lichefiat din Qatar și Emiratele Arabe Unite. Înaintea conflictului, prin această rută tranzitau volume echivalente cu aproape 20% din oferta mondială de LNG, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (IEA). Pierderea unei părți a acestor livrări a intensificat concurența dintre cumpărătorii europeni și asiatici. Gazul natural lichefiat poate fi redirecționat către piețele care oferă condiții comerciale mai avantajoase, astfel încât o perturbare a exporturilor din Orientul Mijlociu se transmite asupra prețurilor chiar și în țările care nu importă direct cantități importante din regiune. În Europa, efectul este vizibil în cotațiile TTF. Potrivit datelor de piață pentru 19 octombrie, contractul pentru luna următoare era evaluat la aproximativ 88 euro/MWh. Pe 21 octombrie, cotațiile au avansat spre 90 euro/MWh, pe fondul persistenței riscurilor geopolitice. Aceste valori reprezintă prețuri angro ale gazelor, nu tarifele finale plătite de populație, care depind și de contracte, taxe, tarife reglementate și măsurile naționale de protecție. În paralel, depozitele europene au ajuns la aproximativ 74–75% din capacitatea de lucru. Datele agregate din sistemul AGSI+ al Gas Infrastructure Europe indică un nivel apropiat de 74,6% în jurul datei de 20 octombrie, considerabil sub nivelul obișnuit pentru această perioadă. Financial Times amintește că, în 2023, depozitele europene ajunseseră la aproximativ 98% înaintea sezonului rece. Diferența este substanțială: un nivel mai mic al stocurilor reduce cantitatea de gaz care poate fi retrasă din depozite în lunile cu consum ridicat și crește importanța alimentării continue prin conducte și terminale LNG. În același timp, procentul de umplere măsoară cantitatea stocată în raport cu capacitatea depozitelor, nu numărul de zile pentru care Europa își poate acoperi consumul. Furnizorii din afara Golfului au compensat o mare parte din gazul pierdut Una dintre cele mai importante evoluții ale pieței în 2026 este capacitatea altor regiuni producătoare de a crește livrările de LNG. Conform raportului IEA publicat în iulie, exporturile de gaz natural lichefiat din Qatar și Emiratele Arabe Unite au scăzut cu aproximativ 35 de miliarde de metri cubi în perioada martie–iunie, comparativ cu intervalul corespunzător din 2025. În aceeași perioadă, producția de LNG din afara Golfului a crescut cu aproximativ 27 de miliarde de metri cubi, respectiv aproape 18% față de anul precedent. Această creștere a compensat aproximativ trei sferturi din pierderea livrărilor din Golf, limitând scăderea netă a producției mondiale de LNG la aproximativ 4%. Noile capacități din America de Nord și Africa, alături de producția suplimentară a unor instalații existente, au contribuit la această adaptare. Pentru cumpărătorii europeni, extinderea bazei de furnizori înseamnă mai multe posibilități de aprovizionare și o dependență mai mică de evoluțiile unei singure rute maritime. Totuși, înlocuirea volumelor pierdute nu elimină automat presiunea asupra prețurilor. LNG necesită capacități de lichefiere, nave specializate, terminale de regazeificare și transport până la consumator. Disponibilitatea acestor componente, costurile logistice și concurența globală influențează atât prețul, cât și viteza cu care gazul suplimentar poate ajunge pe piață. În raportul său din trimestrul al treilea, IEA estima că noile proiecte și…