Depozitele de gaze ale UE sunt la 63%: riscul ca TTF să depășească 100 €/MWh în iarna 2026-2027 — NRG-IA
Gaze Naturale Autor: Ioana BuzoaicaEuropa se apropie de iarnă cu unul dintre cele mai mici niveluri sezoniere ale stocurilor de gaze din ultimii ani și cu o dependență tot mai mare de cargourile de gaze naturale lichefiate disponibile…
Europa intră în ultima parte a sezonului de înmagazinare cu depozitele de gaze la aproximativ 63–63,5% din capacitate , față de circa 81–82% media ultimilor cinci ani pentru această perioadă. Diferența de aproape 20 de puncte procentuale nu indică o problemă imediată de aprovizionare, dar reduce puternic rezerva cu care continentul poate absorbi o iarnă rece sau o nouă deteriorare a ofertei mondiale de gaze naturale lichefiate. Tensiunea este deja vizibilă în preț. Contractele europene TTF, reperul principal al pieței continentale, au urcat săptămâna aceasta peste 68 €/MWh , cel mai ridicat nivel de la începutul anului 2023, înainte de a ceda parțial. Un scenariu cu temperaturi scăzute și ofertă în continuare restrânsă ar putea împinge cotațiile într-un interval de 90–120 €/MWh , potrivit unei estimări Morningstar citate de CNBC. Goldman Sachs consideră că, dacă exporturile de gaze naturale lichefiate din Orientul Mijlociu se normalizează doar gradual până în 2027, piața europeană ar putea avea nevoie de prețuri de peste 100 €/MWh pentru a atrage suficiente cargouri și pentru a reduce concurența cumpărătorilor asiatici. Pragul de 100 €/MWh nu este astfel o prognoză inevitabilă pentru iarna care urmează. Este prețul posibil al unei combinații nefavorabile: depozite reduse, vreme rece și insuficiente volume de gaze naturale lichefiate disponibile pentru Europa . Europa are gaz în depozite, dar tamponul pentru iarnă este mult mai mic Nivelul actual trebuie pus în perspectivă. În aceeași perioadă din 2025, depozitele europene erau ocupate în proporție de aproximativ 76% , iar în 2024 se apropiau de 92% . Europa continuă să injecteze gaze și în prezent. Problema nu este o golire a depozitelor în timpul verii, ci faptul că sezonul de refacere a stocurilor a pornit de la un nivel foarte redus și nu a recuperat diferența. La începutul lunii aprilie, după încheierea sezonului rece, stocurile UE coborâseră la numai aproximativ 28% . O iarnă mai rece, utilizarea gazelor pentru producția de electricitate și condițiile nefavorabile pentru alte surse de energie au consumat o parte mai mare decât de obicei din rezerva acumulată anterior. Vara nu a oferit nici ea fereastra normală de recuperare. Temperaturile ridicate au crescut cererea de electricitate pentru climatizare, în timp ce producția eoliană slabă și reducerea temporară a producției unor centrale nucleare au crescut necesarul de gaze pentru generarea electricității. Gazul care în alte condiții ar fi putut fi injectat în depozite a trebuit astfel să acopere o parte din consumul curent. Criza LNG din Golf a venit exact în sezonul de umplere Peste problema stocurilor s-a suprapus șocul din piața mondială a gazelor naturale lichefiate. Exporturile de LNG ale Qatarului au scăzut cu aproximativ 96% în primele șase luni de conflict , potrivit datelor Reuters. Numărul cargourilor a coborât la 18, comparativ cu 509 în perioada corespunzătoare anterioară. Qatarul furniza înaintea perturbărilor aproximativ o cincime din oferta mondială de LNG. Impactul asupra Europei este mai mare decât ar sugera ponderea directă a gazelor qatareze în importurile UE. În iarna 2025–2026, Qatarul asigurase aproximativ 7% din importurile europene de LNG, conform ACER. Eliminarea unei cantități atât de mari de gaz de pe piața globală obligă însă Europa și Asia să concureze pentru aceleași cargouri alternative. Statele Unite au devenit principalul amortizor al acestui șoc. LNG-ul american reprezintă acum aproximativ două treimi din importurile de gaze naturale lichefiate ale UE și în jur de 30% din toate importurile europene de gaze, potrivit ACER. Exporturile americane de LNG au crescut cu aproximativ 23% în primele șapte luni din 2026 față de perioada comparabilă a anului trecut. Această capacitate suplimentară ajută Europa, dar nu elimină concurența. Un cargou flexibil de LNG american poate fi trimis către un terminal european sau către un cumpărător asiatic, în funcție de diferența de preț și de costul transportului. Prețul trebuie să țină cargourile americane în Europa Aici se află mecanismul care poate transforma stocurile reduse într-un nou șoc de preț. În prezent, Europa beneficiază de avantajul distanței mai mici pentru o mare parte din LNG-ul produs în Statele Unite. Dacă însă o iarnă rece majorează puternic cererea din Asia, cumpărătorii asiatici pot începe să ofere prețuri suficient de mari pentru a atrage cargouri care altfel ar fi ajuns în Europa. Piața europeană trebuie atunci să răspundă prin propriul preț. Morningstar estimează că Europa ar putea avea nevoie de aproximativ 64 de miliarde de metri cubi de LNG american într-un scenariu în care celelalte surse rămân constrânse. Cantitatea ar reprezenta aproximativ 77% din exporturile americane estimate în analiza respectivă. Atragerea unui asemenea volum nu este garantată prin contractarea unei capacități teoretice. Europa trebuie să ofere suficient pentru ca gazul disponibil pe piața internațională să ajungă efectiv în…