Europa riscă cele mai mici stocuri de gaze din ultimii 15 ani înaintea iernii 2026–2027 — NRG-IA

Europa are mai puțin de patru luni pentru a reface tamponul de gaze necesar iernii, iar piața nu oferă încă suficiente garanții că depozitele vor fi umplute confortabil înainte de debutul sezonului rece. La 29 iunie, depozitele subterane din Uniunea Europeană conțineau 549,62 TWh de gaze, echivalentul a 48,62% din capacitatea disponibilă. Nivelul a crescut față de începutul lunii aprilie, însă punctul de plecare a fost neobișnuit de jos după iarna 2025–2026: doar 314 TWh, respectiv aproximativ 28% din capacitate. Wood Mackenzie estimează, potrivit Financial Times, că UE ar putea ajunge la aproximativ 76% la finalul sezonului de injectare, de regulă în octombrie. Dacă prognoza se confirmă, ar fi cel mai scăzut nivel de intrare în sezonul rece din cel puțin 2011. Diferența față de iernile recente nu este doar una statistică. În ultimii ani, Europa a intrat în sezonul de retragere cu depozite de peste 90%, ceea ce a redus presiunea de a cumpăra volume mari de gaz exact în perioadele cu cerere maximă și prețuri ridicate. În octombrie 2025, stocurile europene erau la 83%, însă vremea mai rece decât în iernile anterioare a dus la retrageri masive și a coborât stocurile spre 28% până la 1 aprilie. Europa trebuie să recupereze rapid un deficit de stoc Pentru a readuce depozitele spre nivelul de 90%, ENTSOG estima în aprilie că Europa ar avea nevoie, între 1 aprilie și 30 septembrie, de aproximativ 943 TWh de gaz lichefiat, echivalentul a circa 86 miliarde de metri cubi, simultan cu acoperirea consumului curent și a exporturilor regionale. Dacă importurile rusești prin conducte ar suferi noi întreruperi, necesarul suplimentar de gaz lichefiat ar putea urca cu încă aproximativ 6 miliarde de metri cubi. ENTSOG avertizează că statele fără ieșire la mare din Europa Centrală și de Sud-Est sunt mai expuse în acest scenariu, deoarece depind de capacitatea rețelelor regionale și de gazul adus prin terminalele maritime din alte state. Nivelul mediu al UE ascunde diferențe mari între state. Italia avea depozitele umplute în proporție de 66,86%, Polonia la 70,63%, iar Spania la 73,95%. În Germania, cea mai mare piață de gaze din Europa, nivelul era de doar 41,21%. Olanda avea doar 25,12%, iar România se afla la 48,32%, foarte aproape de media europeană. Germania și Olanda contează disproporționat pentru echilibrul continental deoarece combină capacități mari de consum, industrie energointensivă, infrastructură regională și roluri importante în formarea prețului gazului în Europa de Nord-Vest. Gazul lichefiat din Golf și concurența Asiei rămân riscul principal Europa poate importa mai mult gaz lichefiat decât înainte de criza energetică din 2022. Terminalele noi și capacitatea de regazificare cresc reziliența sistemului, iar ENTSOG estimează că infrastructura europeană poate prelua aproximativ 1.600 TWh de gaz lichefiat într-un sezon de iarnă, echivalentul a circa 145 miliarde de metri cubi. Problema nu este doar capacitatea tehnică de a primi gaz, ci competiția pentru cargourile disponibile și prețul la care acestea pot fi atrase spre Europa. ACER arată că UE a primit din Qatar circa 7% din importurile sale de gaz lichefiat în iarna 2025–2026, echivalentul a aproximativ 4% din totalul importurilor europene de gaze. Ponderea nu pare dominantă, însă într-o piață globală tensionată orice reducere a volumelor qatariote poate ridica prețul tuturor încărcăturilor disponibile pentru Europa și Asia. Autoritatea europeană de reglementare avertizează că o întrerupere prelungită a producției din Qatar până la finalul anului ar putea crea un deficit global de circa 26 miliarde de metri cubi de gaz lichefiat. În același timp, prima de preț plătită de cumpărătorii asiatici pentru cargourile flexibile a depășit 20 euro/MWh, ceea ce face mai dificilă atragerea acestor volume spre terminalele europene. Pentru Europa, riscul nu este că gazul lichefiat dispare complet din piață. Riscul este că fiecare cargou devine mai scump, iar companiile europene trebuie să concureze mai agresiv cu cumpărătorii asiatici exact în lunile în care depozitele trebuie umplute. Wood Mackenzie arată că revenirea capacităților de export din Golf depinde de durata perturbărilor. Într-un scenariu de redresare rapidă, instalațiile LNG neafectate pot reveni în funcțiune în iunie 2026 și pot atinge capacitate completă în 2027. Într-un scenariu de redresare mai lentă, repornirea poate fi împinsă spre septembrie 2026, iar revenirea completă spre 2028. Ținta rămâne 90%, dar piața are mai multă flexibilitate Uniunea Europeană nu a redus formal ținta de umplere a depozitelor la 80%. Nivelul de referință rămâne 90%, însă regulile adoptate în 2025 permit statelor să atingă obiectivul în intervalul 1 octombrie–1 decembrie, nu doar la data fixă de 1 noiembrie. Regulamentul permite o flexibilitate de 10 puncte procentuale în condiții dificile de piață, iar Comisia Europeană poate autoriza încă până la 5 puncte procentuale suplimentare atunci când condițiile nefavorabile persistă.…