Quaise atrage 180 milioane $ pentru foraj geotermal cu unde milimetrice și proiectul de 50 MW — NRG-IA

Sub aproape orice regiune a planetei există suficientă căldură pentru a produce energie. Problema este că, în cele mai multe locuri, ea se află la kilometri sub pământ, dincolo de zona în care forajul convențional rămâne simplu și ieftin. Quaise Energy încearcă să schimbe exact această limită. Compania desprinsă din cercetarea MIT folosește unde electromagnetice milimetrice de mare putere pentru a abla roca , în loc să depindă exclusiv de contactul mecanic al unui burghiu. După ce a demonstrat în 2025 un foraj de 118 metri prin granit în condiții de teren , Quaise a atras acum o rundă Series B de 180 milioane de dolari , ridicând finanțarea totală la aproximativ 280 milioane de dolari . Următorul pas nu mai este un record de laborator. În Oregon, compania dezvoltă Project Obsidian , proiect conceput să ducă tehnologia către o centrală geotermală de 50 MW net și, în etapele planificate ulterior, către aproximativ 250 MW . Dacă această tranziție reușește, miza depășește mult o nouă metodă de foraj. Accesul economic la roca foarte fierbinte ar putea extinde energia geotermală dincolo de regiunile vulcanice privilegiate și ar adăuga sistemului electric o sursă regenerabilă care poate produce ziua, noaptea, vara și iarna, indiferent de vânt sau nori . Căldura Pământului este aproape peste tot. Accesul la ea este partea dificilă Geotermalul are una dintre cele mai atractive caracteristici dintre sursele regenerabile: poate funcționa aproape continuu. Centralele existente au avut la nivel global un grad mediu de utilizare de peste 75% , potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, mult peste mediile globale ale eolianului și fotovoltaicului. O centrală geotermală poate continua să producă într-o noapte fără vânt și își poate ajusta producția pentru nevoile rețelei. Astăzi însă geotermalul reprezintă mai puțin de 1% din cererea mondială de energie. Motivul nu este lipsa căldurii în interiorul Pământului, ci distribuția temperaturilor accesibile economic. Islanda, Kenya, Indonezia, anumite regiuni ale Statelor Unite, Türkiye sau Italia beneficiază de condiții geologice favorabile, în care resursa termică utilă se află relativ aproape de suprafață. În multe alte regiuni, aceeași temperatură există numai mult mai jos. Tehnologiile geotermale de generație următoare încearcă să transforme această limitare geografică într-o problemă de inginerie: dacă putem coborî suficient de adânc la un cost rezonabil, numărul zonelor în care geotermalul devine posibil crește radical . IEA estimează că resursele geotermale accesibile cu tehnologii avansate de foraj până la aproximativ 8 km oferă un potențial tehnic enorm și pot extinde geografic această sursă către aproape toate țările. Quaise înlocuiește contactul mecanic cu energie transmisă de la suprafață Principiul Quaise este spectaculos tocmai pentru că schimbă locul în care se află partea sofisticată a utilajului. Un burghiu convențional trebuie să ducă echipamentul mecanic până în fundul puțului. La adâncimi mari, temperatura, presiunea și duritatea rocii cresc solicitarea asupra componentelor, iar înlocuirea lor devine tot mai dificilă și costisitoare. În sistemul Quaise, generatorul principal de energie — gyrotronul — rămâne la suprafață. Gyrotronul produce unde electromagnetice milimetrice de foarte mare putere. Energia este transmisă printr-un ghid către fundul puțului și este concentrată asupra rocii. Aceasta este încălzită intens și ablată, iar materialul rezultat este evacuat către suprafață cu ajutorul unui flux de gaz. Ideea provine dintr-un domeniu aparent fără legătură cu forajul: fuziunea nucleară . Gyrotronii sunt folosiți de zeci de ani în cercetarea fuziunii pentru încălzirea plasmei. Cercetătorul MIT Paul Woskov a propus utilizarea aceleiași tehnologii pentru foraj geotermal, iar această direcție a stat la originea Quaise. În forma sa comercială, soluția nu urmărește eliminarea completă a burghiului. Strategia este hibridă: forajul mecanic este folosit acolo unde rămâne eficient, iar undele milimetrice trebuie să preia lucrul în zonele adânci, dure și fierbinți în care avantajul lor devine mai mare. 118 metri în granit au demonstrat principiul în teren În 2025, Quaise a trecut de la experimentele de laborator la un test în granit real, în Texas. Sistemul a forat 118 metri , iar MIT a raportat în demonstrațiile ulterioare viteze de perforare de până la aproximativ 5 metri pe oră . Cifra este modestă comparativ cu kilometrii necesari unei centrale geotermale profunde, însă schimbă stadiul tehnologiei. Undele milimetrice au demonstrat că pot perfora o masă reală de granit în afara laboratorului. Acum scara trebuie multiplicată de zeci de ori. Obiectivul anunțat anterior de Quaise a fost trecerea către demonstrații de ordinul unui kilometru , iar cea mai recentă actualizare MIT continuă să folosească cei 118 metri drept reper public confirmat. Testul care contează de aici înainte nu este încă o gaură puțin mai adâncă. Este demonstrarea unei arhitecturi…