Contracte de electricitate cu preț fix peste doi ani: PPC 27 luni și ENGIE până în 2028 — NRG-IA
Piața de Energie Autor: Ioana BuzoaicaContractul clasic de 12 luni începe să fie depășit pe piața românească de electricitate: PPC oferă 27 de luni de preț fix pentru energia activă, iar ENGIE are o ofertă cu condiții comerciale…
Piața de furnizare a electricității pentru populație începe să iasă din tiparul contractului anual. În septembrie 2026, două dintre marile companii active în România oferă deja perioade de fixare a prețului energiei active care depășesc doi ani: PPC a lansat PPC Fix 27, construit pentru 27 de luni, iar oferta ENGIE Ampero Verde Online menține condițiile comerciale până la 31 decembrie 2028. Schimbarea modifică una dintre regulile nescrise ale retailului energetic din ultimii ani. Furnizorii nu mai concurează doar pentru cel mai bun preț disponibil în momentul semnării, ci și pentru intervalul în care sunt dispuși să îl mențină. Pentru gospodării, durata contractului devine astfel aproape la fel de importantă ca numărul de lei plătiți pentru fiecare kilowatt-oră. PPC Fix 27 stabilește un preț al energiei active de 0,670 lei/kWh și un abonament de 0,35 lei pe zi, cu TVA inclus, pentru o perioadă de 27 de luni. La nivelul taxelor și tarifelor reglementate valabile în prezent, compania indică un preț final de aproximativ 1,37–1,46 lei/kWh, diferențiat în funcție de zona de distribuție. ENGIE merge, prin Ampero Verde Online, până la finalul anului 2028. Oferta întocmită la 15 septembrie stabilește pentru energia activă un preț de 0,790 lei/kWh. Cu componentele reglementate existente în prezent, factura rezultă dintr-un preț final care diferă între zonele de distribuție și pornește de la aproximativ 1,52 lei/kWh. Contractul pe termen lung transformă predictibilitatea într-un produs Diferența față de contractele clasice de 12 luni nu este doar calendaristică. Atunci când un furnizor menține o componentă comercială fixă timp de peste doi ani, el își asumă pentru o perioadă mai lungă riscul ca energia necesară clienților să coste mai mult decât a anticipat. Acest risc poate fi gestionat prin contracte bilaterale și achiziții realizate în avans, prin produse la termen, prin producție proprie sau prin combinarea mai multor instrumente de acoperire a riscului. Nu rezultă însă că energia cumpărată pe termen lung este automat mai ieftină. Furnizorul cumpără, la rândul său, predictibilitate și încearcă să transforme această protecție într-un preț pe care îl poate susține în relația cu clientul. Pentru consumator, mecanismul funcționează invers. Un contract lung reduce expunerea la variațiile viitoare ale componentei comerciale, dar limitează beneficiul unei eventuale ieftiniri a ofertelor noi. Dacă piața angro urcă puternic, clientul fixat la prețul actual câștigă stabilitate. Dacă prețurile scad semnificativ în 2027 sau 2028, o ofertă semnată astăzi poate deveni mai puțin competitivă decât produsele disponibile atunci. Noua generație de contracte mută astfel alegerea consumatorului de la întrebarea simplă „care este cel mai mic preț acum?” către una mai complexă: cât valorează siguranța unui preț cunoscut pentru următorii doi ani? Piața angro rămâne suficient de scumpă pentru ca stabilitatea să conteze Extinderea duratelor contractuale apare într-o piață în care electricitatea angro continuă să înregistreze niveluri ridicate. Pentru livrarea din 17 septembrie, piața pentru ziua următoare administrată de OPCOM a avut un preț mediu de 890,53 lei/MWh, cu mai multe intervale orare în care cotațiile au depășit 1.000 lei/MWh. Un asemenea nivel nu poate fi comparat direct cu prețul din factura casnică. PZU reprezintă o piață angro pentru energia livrată în ziua următoare, în timp ce factura consumatorului include o structură mult mai largă de costuri și poate fi susținută de energie cumpărată de furnizor prin contracte încheiate anterior. Datele arată însă de ce predictibilitatea are valoare comercială. Furnizorul care promite un preț pe 27 de luni trebuie să construiască o strategie de achiziție care să reziste inclusiv perioadelor cu prețuri angro ridicate. Clientul cumpără tocmai protecția față de transmiterea directă a acestor oscilații în componenta comercială a contractului. Prețul fix al energiei active nu îngheață întreaga factură Cea mai importantă diferență pentru consumator este între prețul energiei active și suma finală plătită pe factură. Ofertele fixe ale furnizorilor pot menține neschimbată componenta comercială stabilită prin contract, însă factura include și tarife de distribuție, transport și sistem, contribuții, certificate verzi, accize și TVA. Aceste componente sunt stabilite sau influențate prin reglementare și legislație și se pot modifica pe durata contractului. PPC precizează explicit această posibilitate în documentația PPC Fix 27. Același principiu apare și în oferta ENGIE. Un client poate avea, prin urmare, același preț contractual al energiei active și totuși să plătească o factură finală diferită dacă între timp sunt modificate tarifele reglementate sau taxele aplicabile. Acest detaliu devine cu atât mai important cu cât perioada contractuală este mai lungă. Pe 12 luni, probabilitatea apariției mai multor modificări reglementate este mai redusă decât într-un interval care traversează peste doi…