Gazul european scade după tensiunea Hormuz, dar presiunea se mută în depozitele pentru iarna 2026-2027 — NRG-IA

Gazul european s-a ieftinit în episoade abrupte atunci când piața a primit semnale de relaxare a riscului din Strâmtoarea Hormuz. În martie 2026, prețurile europene ale gazelor naturale au coborât cu peste 7%, sub pragul de 50 euro/MWh, după ce tensiunea generată de conflictul din Orientul Mijlociu împinsese cotațiile în sus. Anadolu Agency a consemnat atunci scăderea pe fondul informațiilor privind negocieri pentru stabilizarea situației regionale și prevenirea unor noi perturbări ale aprovizionării. Un nou episod de relaxare a apărut la final de mai. Reuters a relatat că, pe 27 mai 2026, contractul front-month TTF a scăzut cu aproximativ 5%, până la 44,79 euro/MWh, după ce presa de stat iraniană a indicat existența unui posibil cadru SUA–Iran care ar permite reluarea transportului comercial prin Strâmtoarea Hormuz la niveluri apropiate de cele anterioare conflictului. Aceste mișcări nu descriu o piață relaxată structural. Ele arată o piață care scoate rapid din preț o parte din frica geopolitică atunci când riscul maritim pare să scadă. Presiunea imediată de aprovizionare se comprimă, apoi se transferă în calendarul de umplere a depozitelor, în competiția pentru LNG și în costul pregătirii iernii 2026–2027. Hormuz a devenit o primă de risc pentru gazul european Strâmtoarea Hormuz contează pentru gazul european prin piața globală a LNG. Europa nu depinde masiv de gaz qatarez în consumul total, însă LNG-ul este tranzacționat global, iar o perturbare într-un punct critic reduce oferta disponibilă pentru toți cumpărătorii. ACER arată că, în iarna 2025–2026, UE a importat cu 20% mai mult LNG, iar Qatarul a reprezentat 7% din importurile europene de LNG, echivalentul a aproximativ 3,5% din totalul gazului natural consumat de Europa. Miza nu se oprește la volumele directe venite din Qatar. Dacă fluxurile LNG prin Hormuz sunt afectate, Asia și Europa concurează mai intens pentru cargouri alternative. Prețul TTF trebuie să rămână suficient de atractiv pentru a atrage LNG în terminalele europene. De aceea, un semnal de redeschidere sau normalizare a traficului prin Hormuz poate coborî rapid cotațiile europene, chiar înainte ca volumele fizice să se schimbe vizibil. ACER a tratat în raportul său pentru iarna 2025–2026 impactul conflictului din Orientul Mijlociu și al închiderii Strâmtorii Hormuz ca element central pentru piața europeană angro de gaze. Această încadrare confirmă că Hormuz funcționează ca un multiplicator de risc pentru Europa, prin LNG, prețuri spot și concurență globală pentru marfă. Scăderea de preț vine din comprimarea fricii, nu din abundență Un recul de 5–7% într-o singură zi poate părea o ieftinire majoră. Pe piața gazului, asemenea mișcări reflectă adesea corecția unei prime de risc. Când traderii cred că o rută critică poate reveni la funcționare normală, contractele TTF elimină o parte din scenariile extreme: deficit de LNG, competiție agresivă cu Asia, costuri mai mari de asigurare, întârzieri în livrări și dificultăți la umplerea depozitelor. Această corecție nu anulează tensiunea fundamentală. Europa a ieșit din iarna 2025–2026 cu depozite mai slabe decât în anii precedenți, după o iarnă mai rece și retrageri consistente. Reuters, citând ACER, a relatat că UE nu se afla pe traiectoria necesară pentru umplerea depozitelor la 90% înainte de iarna următoare, iar la 23 aprilie 2026 nivelul stocurilor era de aproximativ 31%, cel mai redus pentru acea perioadă din 2022. Aceasta este diferența critică dintre prețul de ecran și securitatea de aprovizionare. Prețul poate scădea când un risc geopolitic se relaxează. Sistemul rămâne obligat să cumpere gaz, să refacă depozitele și să gestioneze competiția pentru LNG într-o piață globală încă tensionată. Depozitele devin noul front al pieței Regulile europene privind stocarea au fost introduse după criza energetică declanșată de invazia Rusiei în Ucraina. Comisia Europeană precizează că Regulamentul privind stocarea gazelor a stabilit o țintă obligatorie de 90% grad de umplere până la 1 noiembrie, cu obiective intermediare pentru statele membre. În condiții normale, sezonul cald permite injecții în depozite la prețuri mai mici decât iarna. În 2026, acest mecanism este mai dificil. Prețurile de vară rămân susținute de riscul LNG și de necesarul mare de refacere a rezervelor. Traderii și furnizorii evită să cumpere agresiv gaz scump pentru stocare atunci când curba de preț nu recompensează suficient injecția. Reuters a relatat că atingerea nivelului de 90% ar necesita creșterea importurilor europene de LNG cu 13% față de 2025, potrivit ACER, într-o piață globală strânsă. Aceeași analiză indică faptul că atingerea unui nivel de 80% rămâne posibilă, însă costisitoare și vulnerabilă la noi perturbări. Prin urmare, scăderea prețului spot nu închide problema. Ea reduce o parte din costul imediat al riscului, apoi lasă în față întrebarea operațională: cu ce preț își va reface Europa rezervele înainte de iarnă? LNG-ul decide cât de mult poate respira Europa…