Transgaz primește aprobarea Comisiei pentru capacități de transport gaze spre Ucraina prin Coridorul Vertical — NRG-IA

Comisia Europeană a aprobat modificarea angajamentelor asumate de Transgaz în 2020, astfel încât operatorul român al sistemului de transport gaze să poată oferi și capacitate de export către Ucraina. Decizia vizează capacități concurente între punctul România–Bulgaria, Negru Vodă I/Kardam , și punctul România–Ucraina, Isaccea I/Orlovka , pe aceeași infrastructură de transport gaze. Aceasta este esența subiectului: Comisia nu a autorizat Transgaz să vândă gaze Ucrainei, ci a permis Transgaz să scoată la piață capacitate de transport care poate fi rezervată pentru fluxuri spre Ucraina . Gazele sunt cumpărate, vândute și mutate de participanții la piață. Transgaz pune la dispoziție infrastructura și capacitatea de transport, în condiții reglementate. Decizia schimbă raportul dintre o conductă existentă și rolul ei comercial. România avea infrastructura, punctele de interconectare și poziția geografică. Modificarea aprobată de Comisie creează cadrul prin care aceeași infrastructură poate fi folosită mai eficient în direcția Ucrainei, în contextul Coridorului Vertical și al eliminării treptate a gazului rusesc din piața europeană. Ce a aprobat concret Comisia Europeană Transgaz a cerut în mai 2026 modificarea angajamentelor asumate în 2020 pentru a putea oferi capacități concurente de export la două puncte de interconectare: unul între România și Bulgaria și unul între România și Ucraina, aflate pe aceeași conductă. Comisia a acceptat modificarea după evaluarea clauzei de revizuire din angajamentele inițiale și a concluzionat că există motive întemeiate pentru schimbare. Capacitățile concurente sunt capacități de rețea care nu pot fi alocate integral, simultan, în două puncte diferite, pentru că folosesc aceeași infrastructură sau același segment tehnic critic. Dacă piața rezervă mai multă capacitate într-un punct, disponibilul din celălalt punct se reduce total sau parțial. Alocarea se face prin licitații și în funcție de cererea participanților la piață. În limbaj public, decizia înseamnă că infrastructura Transgaz poate fi pusă la dispoziția pieței pentru două direcții alternative: spre Bulgaria, prin Negru Vodă I/Kardam, sau spre Ucraina, prin Isaccea I/Orlovka. Piața decide prin rezervări care direcție primește capacitate, iar sistemul trebuie să respecte limitele tehnice ale rețelei. Dosarul din 2020: de la suspiciunea de limitare a exporturilor la obligația de capacitate Cazul Transgaz are origine antitrust. În 2020, Comisia Europeană a acceptat angajamentele propuse de Transgaz pentru a răspunde preocupărilor privind posibile restricții asupra exporturilor de gaze naturale din România către piețele vecine. Angajamentele au vizat creșterea capacității disponibile pentru export către Ungaria și Bulgaria, în condiții transparente și nediscriminatorii. Decizia din 2020 a stabilit capacități ferme minime pe punctele de interconectare. Pentru Ungaria, prin Csanádpalota, Transgaz s-a angajat să pună la dispoziție 1,75 miliarde metri cubi/an . Pentru Bulgaria, prin Giurgiu/Ruse, capacitatea fermă minimă a fost stabilită la 1,5 miliarde metri cubi/an . Pentru Negru Vodă I/Kardam, angajamentul a fost de 2,2 miliarde metri cubi/an către Bulgaria. Aceste cifre contează pentru că arată natura cazului: nu discutăm despre o simplă declarație politică, ci despre obligații măsurabile de capacitate de transport. Exportul de gaze nu devine real doar pentru că există conducte. Devine comercial utilizabil când capacitatea este fermă, rezervabilă, predictibilă și disponibilă la punctele relevante de interconectare. Clauza care pregătea ruta spre Ucraina Decizia din 2020 conținea deja posibilitatea ca Transgaz să solicite modificarea angajamentelor pentru a oferi până la 2,2 miliarde metri cubi/an sub formă de capacități concurente între Negru Vodă I/Kardam și Isaccea I/Orlovka, pentru transport către Ucraina, în contextul proiectului Coridorului Transbalcanic, după obținerea acordurilor și aprobărilor necesare. Modificarea aprobată acum nu apare deci dintr-un vid juridic. Ea activează o opțiune prevăzută în arhitectura dosarului din 2020, într-un context energetic mult mai dur decât cel de atunci. În 2020, miza era funcționarea corectă a pieței regionale și eliminarea riscului de restricționare a exporturilor. În 2026, aceeași infrastructură intră într-o ecuație mai largă: aprovizionarea Ucrainei, rolul Republicii Moldova, Coridorul Vertical și reducerea dependenței europene de gazul rusesc. Punctul tehnic important este că această capacitate nu se adaugă nelimitat peste infrastructura existentă. Ea se alocă în competiție între puncte și direcții. Această regulă păstrează corectitudinea comercială: operatorul nu promite mai mult decât poate transporta sistemul și nu blochează arbitrar o direcție în favoarea alteia. Coridorul Vertical: ruta sud-nord a gazelor Coridorul Vertical este construcția regională prin care gazele din sudul Europei pot urca spre Bulgaria, România, Moldova și Ucraina. Sursele posibile includ LNG intrat…