Hormuz și criza LNG: Europa intră în iarna 2026 cu stocuri reduse și gaze scumpe — NRG-IA

Criza energetică din Orientul Mijlociu deschide un al doilea front pentru Europa. După petrol și motorină, presiunea se mută spre gazul natural lichefiat, într-un moment în care depozitele europene sunt neobișnuit de slab umplute pentru jumătatea lunii septembrie, iar sezonul rece se apropie. Financial Times indică în această dimineață că traficul navelor LNG prin Strâmtoarea Hormuz a coborât la mai puțin de 10% din nivelul anterior războiului. LNG-ul internațional se tranzacționează în jur de 25 $/MMBtu , iar unele opțiuni depășesc 30 $/MMBtu. Pe baza conținutului energetic, 25 $/MMBtu echivalează aproximativ cu un petrol de 150 $/baril — o comparație care arată cât de scump a devenit gazul, nu o egalitate între cele două piețe. Pentru Europa, vulnerabilitatea nu vine din faptul că o cincime din propriul LNG ar fi dispărut. Expunerea este mai subtilă și mai largă: Asia a pierdut mult mai mult gaz din Golf și concurează acum pentru aceleași cargo-uri flexibile din Statele Unite, Africa și alte regiuni de care Europa are nevoie pentru a intra în iarnă cu depozitele suficient de pline. Hormuz nu are pentru LNG echivalentul conductelor care ocolesc strâmtoarea În 2025, prin Hormuz au trecut puțin peste 112 miliarde de metri cubi de LNG , echivalentul a aproape 20% din comerțul mondial cu gaz natural lichefiat. Aproximativ 93% din exporturile LNG ale Qatarului și 96% din cele ale Emiratelor Arabe Unite foloseau această rută. Pentru petrol există alternative parțiale. Arabia Saudită poate trimite o parte din țiței spre Marea Roșie prin conducta Est–Vest, chiar dacă această rută este la rândul său afectată în prezent. Pentru LNG nu există un bypass de scară comparabilă. Conducta Dolphin poate transporta gaz din Qatar spre Emiratele Arabe Unite și Oman, dar capacitatea sa suplimentară este limitată, iar infrastructura LNG din Oman funcționa deja aproape de capacitate. Gazul care ar fi plecat din Qatar sub formă de LNG nu poate fi pur și simplu mutat pe o conductă către alt terminal și expediat în aceleași volume. Această diferență face ca Hormuz să fie un punct de vulnerabilitate chiar mai greu de ocolit pentru LNG decât pentru o parte din exporturile petroliere ale Golfului. Europa pierde mai ales prin competiția cu Asia Aproape 90% din LNG-ul care tranzita Hormuz mergea înaintea războiului către Asia. Pentru Europa, volumele din Golf reprezentau aproximativ 7% din importurile sale de LNG , în timp ce pentru Asia ponderea ajungea la aproximativ 27% . Din această diferență rezultă principalul mecanism de transmitere către Europa. Asia trebuie să înlocuiască volume mult mai mari. Pentru a face acest lucru, cumpără din aceeași ofertă globală flexibilă disponibilă Europei. Cargo-uri americane care într-o piață relaxată ar putea ajunge în terminale din Franța, Spania, Italia sau nord-vestul Europei pot fi redirecționate către cumpărători asiatici dacă aceștia plătesc mai mult. În perioada martie–iunie, benchmark-ul asiatic JKM a avut în medie o primă de aproximativ 2,1 $/MMBtu față de TTF , referința europeană. Diferența a oferit un stimulent comercial pentru trimiterea unor cargo-uri către est tocmai în lunile în care Europa încerca să își refacă depozitele după iarnă. Europa nu pierde, așadar, o cincime din LNG-ul său. Pierde avantajul de a cumpăra LNG într-o piață abundentă și relativ relaxată. Qatarul nu mai tratează problema drept un șoc de câteva luni Blocarea transportului este doar o parte a problemei. Atacurile asupra infrastructurii de la Ras Laffan au afectat și capacitatea fizică de producție LNG a Qatarului. Două dintre cele 14 trenuri de lichefiere au fost avariate, scoțând din funcțiune aproximativ 12,8 milioane de tone pe an de capacitate LNG . Conducerea QatarEnergy a estimat că repararea instalațiilor afectate poate necesita între trei și cinci ani. Schimbarea de perspectivă este vizibilă în strategia companiei. QatarEnergy caută acorduri pentru achiziția a aproximativ 2–3 milioane de tone de LNG pe an din Statele Unite până în 2031 , după ce a intrat deja pe piața spot pentru a cumpăra cargo-uri cu care să își acopere o parte din obligațiile contractuale. Unul dintre cei mai mari exportatori de LNG ai lumii ajunge astfel să cumpere gaz lichefiat american pentru a compensa propriile pierderi de capacitate. În Europa, efectul s-a văzut deja. QatarEnergy anulase până la sfârșitul lunii august 29 de cargo-uri destinate companiei italiene Edison , echivalentul a aproximativ 3,8 miliarde de metri cubi de gaz , cu livrările suspendate până la începutul lunii noiembrie. Edison reușise să cumpere 21 de cargo-uri alternative, aproximativ 2 miliarde de metri cubi. Gazul necesar Italiei nu a dispărut pur și simplu din sistem. A trebuit însă cumpărat din altă parte, într-o piață în care aceeași problemă afectează simultan mai mulți importatori. LNG-ul american a împiedicat până acum un șoc mult mai mare Piața mondială a rezistat mai bine decât ar sugera prăbușirea fluxurilor prin Golf deoarece oferta din alte…