Avertisment Goldman Sachs: Petrolul Brent poate urca la 140 USD/baril și gazele europene la 150 EUR/MWh din cauza crizei din Ormuz — NRG-IA

Banca americană de investiții Goldman Sachs avertizează, într-un raport de analiză publicat pe 20 octombrie 2026, că prețul petrolului Brent poate urca de la nivelul actual de aproximativ 110 dolari pe baril până la 140 de dolari pe baril la începutul anului 2027, dacă perturbările de aprovizionare din Golful Persic nu sunt oprite. În același scenariu de risc sever, alimentat de blocarea exporturilor de gaze naturale lichefiate prin Strâmtoarea Ormuz și de instalarea unei ierni reci în emisfera nordică, cotațiile gazelor naturale pe piața europeană pot sări de la prognoza de bază de 70 de euro pe MWh până la 150 de euro pe MWh înainte de sfârșitul anului 2026. Evaluarea instituției financiare stabilește reperele cantitative pentru riscul energetic al iernii 2026–2027 și arată că economia europeană se află la o distanță redusă de un nou șoc al costurilor de producție. Cotațiile internaționale reflectă deja pierderi fizice de ofertă, nu doar o primă de risc geopolitic: livrările de țiței din bazinul Golfului Persic au scăzut cu 5 milioane de barili pe zi sub nivelul înregistrat în luna februarie 2026, la momentul declanșării conflictului militar din Iran. Această contracție masivă a volumelor disponibile pe piața globală a împins deja cotația angro a motorinei în Europa și Statele Unite până la un vârf de 220 de dolari echivalent baril, dublu față de începutul anului. Suplimentarea acestui deficit cu un baril de țiței la 140 de dolari și cu un preț al gazelor de 150 de euro pe MWh ar transfera presiunea direct în costurile de transport, în competitivitatea marii industrii europene și în bugetele naționale care încă susțin scheme de plafonare sau compensare a facturilor. Douăzeci și trei de nave atacate în două săptămâni și o pierdere de 5 milioane de barili pe zi Datele centralizate de Bloomberg confirmă că securitatea navigației comerciale în Strâmtoarea Ormuz s-a deteriorat accelerat în această toamnă, cu 23 de nave comerciale atacate numai în primele două săptămâni ale lunii octombrie. Această frecvență a loviturilor asupra tancurilor petroliere și a navelor cargo a transformat principala arteră energetică a lumii într-o zonă de risc extrem, determinând armatorii și companiile de asigurări maritime să restricționeze tranzitul sau să aplice costuri prohibitive. Efectul imediat în bilanțul fizic al pieței petroliere este absența a 5 milioane de barili pe zi din exporturile regiunii față de nivelul de referință din februarie 2026. Într-o piață globală în care cererea zilnică depășește 100 de milioane de barili, dispariția a circa 5 procente din aprovizionarea mondială dintr-un singur punct geografic nu poate fi compensată rapid prin capacitățile de rezervă din afara Golfului, deoarece o parte însemnată a acestor capacități de rezervă se află chiar în interiorul perimetrului blocat de conflict. Pe lângă deficitul din Orientul Mijlociu, piața europeană resimte simultan comprimarea livrărilor din Federația Rusă. Datele de monitorizare maritimă pentru perioada încheiată pe 18 octombrie indică scăderea exporturilor rusești de țiței pe mare la o medie de 3,59 milioane de barili pe zi, minimul ultimei luni, după oprirea temporară a terminalului baltic de la Primorsk și avarierea unei unități primare de procesare la rafinăria din Riazan. Suprapunerea acestor două focare de instabilitate restrânge marja de manevră a rafinăriilor europene exact înaintea sezonului rece. Două traiectorii opuse pentru iarnă: de la detensionare spre 90 de dolari la șocul de 140 de dolari pe baril Modelul macroeconomic construit de analiștii Goldman Sachs împarte perspectiva următoarelor luni în două scenarii strict condiționate de evoluția militară și diplomatică dintre Statele Unite și Iran. În scenariul de bază, banca presupune că negocierile diplomatice și presiunea internațională vor permite o detensionare treptată a tranzitului prin Strâmtoarea Ormuz, ceea ce ar readuce cotația petrolului Brent de la pragul actual de 110 dolari spre nivelul de 90 de dolari pe baril, în timp ce prețul de referință al gazelor naturale europene s-ar stabiliza în jurul valorii de 70 de euro pe MWh. Chiar și această variantă moderată presupune însă costuri energetice ridicate pentru economia europeană. Un preț de 70 de euro pe MWh la gaze naturale este de peste două ori mai mare decât media istorică de dinaintea crizei energetice din 2021–2022, menținând un dezavantaj structural de competitivitate pentru combinatele chimice, metalurgice și de îngrășăminte din Uniunea Europeană în raport cu concurenții din America de Nord sau Asia. Scenariul sever de risc se activează în cazul în care discuțiile dintre Washington și Teheran eșuează, iar blocada de facto din Golful Persic se prelungește pe parcursul iernii. Într-o astfel de situație, cuplată cu temperaturi sub mediile multianuale care ar accelera extragerile din depozitele subterane de înmagazinare, piața ar fi obligată să ajusteze consumul prin distrugere de cerere. Acesta este mecanismul prin care barilul…