Guvernul pregătește concesionarea a trei perimetre eoliene în Marea Neagră cu un potențial de 3.100 MW — NRG-IA

Guvernul României pregătește scoaterea la concesiune a trei perimetre maritime în Marea Neagră destinate dezvoltării primelor parcuri eoliene offshore, capacitatea electrică instalată potențială a acestora fiind estimată la aproximativ 3.100 MW, potrivit anunțului făcut pe 4 noiembrie de ministrul Energiei. Această prevedere din programul de guvernare marchează trecerea României de la arhitectura legislativă teoretică la prima dimensionare comercială și teritorială a ofertei pe care statul o va prezenta investitorilor energetici în baza Legii nr. 121/2024 privind energia eoliană offshore. Capacitatea vizată de 3.100 MW depășește puterea instalată cumulată a patru reactoare nucleare de tip CANDU de la Cernavodă, unde cele două unități aflate în prezent în operare însumează 1.400 MW. Împărțirea acestui volum în trei perimetre distincte indică o dimensiune medie de circa 1.000 MW pentru fiecare zonă concesionabilă, prag considerat standardul de eficiență în industria europeană pentru ca un proiect eolian maritim să își poată amortiza costurile ridicate ale cablurilor submarine și ale stațiilor de transformare în larg. De la potențialul teoretic de 76 GW la ținta comercială de 3.100 MW Până la stabilirea acestui reper guvernamental, discuțiile privind exploatarea vântului din sectorul românesc al Mării Negre au gravitat în jurul potențialului tehnic teoretic de 76.000 MW (76 GW), calculat în Foaia de parcurs elaborată de Banca Mondială în parteneriat cu Ministerul Energiei și Comisia Europeană. Din acel total fizic maximal, 22.000 MW corespund zonelor cu ape de adâncime redusă, sub 50 de metri, unde turbinele pot fi montate pe fundații fixe înfipte în platoul continental, în timp ce 54.000 MW s-ar afla în ape adânci, care impun utilizarea unor platforme plutitoare mult mai costisitoare. Prin fixarea țintei la 3.100 MW pentru primele trei perimetre, executivul selectează exact scenariul de creștere înaltă recomandat de Banca Mondială pentru orizontul anilor 2035, care prevedea instalarea a 3.000 MW în prima etapă de maturizare a pieței. Această calibrare concentrează dezvoltarea inițială în apele puțin adânci ale platoului continental, unde tehnologia fundațiilor fixe este matură comercial, lanțurile de aprovizionare sunt testate în Marea Nordului, iar costul nivelat al energiei produse este semnificativ mai redus. Diferența dintre puterea instalată în largul mării și cea de pe uscat se vede direct în cantitatea de electricitate livrată efectiv în sistem. În timp ce parcurile fotovoltaice din România operează la un factor mediu anual de utilizare a capacității de 14–16%, iar parcurile eoliene terestre ating 25–30%, regimul constant și puternic al vântului din Marea Neagră asigură turbinelor maritime un factor de capacitate cuprins între 40% și 45%. La acești parametri tehnici, o putere instalată de 3.100 MW poate genera anual între 10,8 și 12,2 milioane MWh (10,8–12,2 TWh), echivalentul a peste o cincime din întregul consum național de energie electrică al României. Mai mult, profilul sezonier al vântului maritim oferă un avantaj structural pentru echilibrarea Sistemului Electroenergetic Național. Viteza vântului în Marea Neagră atinge valorile maxime în lunile de toamnă și de iarnă, exact în intervalul în care producția solară scade la minimum, consumul intern crește, iar România apelează frecvent la importuri scumpe pe piața spot. Mecanismul concesiunii și miza industrială de 6 până la 9 miliarde de euro Operaționalizarea celor trei perimetre urmează procedura instituită prin Legea nr. 121/2024. Ministerul Energiei, în calitate de autoritate concedentă, delimitează coordonatele geografice ale zonelor maritime pe baza unui studiu de specialitate care exclude rutele comerciale de navigație către porturile Constanța și Sulina, poligoanele de exerciții militare ale Ministerului Apărării Naționale și ale NATO, ariile naturale protejate, precum și perimetrele petroliere și gazeifere existente, cum este Neptun Deep. După aprobarea listei perimetrelor și a nivelului redevențelor prin Hotărâre de Guvern, statul va organiza licitații competitive prin care câștigătorii vor primi dreptul de explorare, construcție și exploatare pe o perioadă inițială de maximum 30 de ani, cu opțiune de prelungire pentru încă 10 ani. Dezvoltatorii vor plăti bugetului de stat atât o taxă anuală pentru suprafața fundului mării ocupată, cât și o redevență calculată din producția de energie, beneficiind în schimb de posibilitatea accesării unei scheme de sprijin prin Contracte pentru Diferență pe 15 ani, menită să garanteze bancabilitatea investiției în fața băncilor finanțatoare. La costurile specifice actuale din industria europeană, de 2 până la 3 milioane de euro pentru fiecare megawat instalat pe mare, dezvoltarea unei capacități de 3.100 MW antrenează investiții directe de capital cuprinse între 6 și 9 miliarde de euro. Companii majore active în România, printre care Hidroelectrica, OMV Petrom și PPC, dar și dezvoltatori internaționali…