Hormuz în blocaj de facto: LNG acumulat în Golf și Brent peste 90 de dolari — NRG-IA

Strâmtoarea Hormuz nu este închisă complet, dar funcționează din nou ca un coridor energetic blocat de risc. Numărul navelor observate traversând pasajul a coborât duminică la patru, de la opt cu o zi înainte, în timp ce niciun transportator de gaze naturale lichefiate nu a mai fost vizibil trecând prin strâmtoare după joi. În interiorul Golfului, LNG-ul continuă să fie produs și încărcat, însă tot mai puține cargouri reușesc să plece. Șapte transportatoare qatareze încărcate păstrau la jumătatea lunii iulie aproximativ 570.000 de tone de LNG, iar nave cu o capacitate totală de transport de aproape 1,9 milioane de tone se aflau în regiune. În paralel, Brent a urcat luni dimineață la 90,87 dolari/baril, cel mai ridicat nivel după 11 iunie. Aceste evoluții arată cum poate fi perturbată o arteră energetică fără instalarea unei bariere fizice și fără oprirea absolută a navigației. Atacurile, amenințările, traseele contestate, costurile de asigurare și riscul asupra echipajelor pot reduce traficul suficient de mult pentru ca o strâmtoare deschisă juridic să devină aproape impracticabilă comercial. O strâmtoare deschisă formal, dar aproape paralizată comercial Datele LSEG arată că numai patru nave au traversat Hormuz duminică, față de opt sâmbătă. Cel puțin trei petroliere pentru produse și un transportator foarte mare de țiței, cunoscut drept VLCC, au intrat în strâmtoare după vineri pentru a încărca petrol. Datele de urmărire nu oferă însă o imagine absolută. Unele nave își opresc transponderele AIS pentru a-și ascunde poziția sau traseul, în special în zone cu risc militar ridicat. Din acest motiv, absența unei nave din sistemele comerciale de monitorizare nu demonstrează automat că aceasta nu a traversat. Tendința generală rămâne însă clară. Media mobilă pe zece zile a transporturilor LNG încărcate care treceau prin Hormuz a coborât la 0,2 cargouri pe zi până la 15 iulie, de la aproximativ 0,8 cargouri pe zi la sfârșitul lunii iunie. Un singur cargou LNG era cunoscut ca ieșind din Golf în săptămâna precedentă. Problema nu este doar numărul redus al traversărilor, ci impredictibilitatea acestora. Un armator trebuie să evalueze simultan riscul unui atac, condițiile impuse de autoritățile militare, disponibilitatea asigurării, siguranța echipajului și posibilitatea ca nava să rămână blocată în regiune. Chiar și atunci când trecerea rămâne posibilă tehnic, riscul poate face voiajul neacceptabil comercial. LNG-ul produs devine stocare plutitoare Instalațiile de LNG din Qatar și Emiratele Arabe Unite au continuat să producă și să încarce nave într-un ritm relativ susținut, în pofida dificultăților de ieșire din Golf. Diferența dintre încărcări și plecări a început să transforme transportatoarele în depozite plutitoare. Cele aproximativ 570.000 de tone se referă la LNG-ul estimat ca fiind deja încărcat pe șapte nave qatareze. Cifra de 1,9 milioane de tone reprezintă capacitatea totală a transportatoarelor LNG poziționate în Golf, nu o cantitate confirmată de gaz aflată integral la bord. Această capacitate este echivalentă cu aproximativ opt zile de exporturi la nivelurile maxime obișnuite de dinaintea războiului pentru proiectele din Qatar și Emirate. Stocarea pe nave poate absorbi temporar diferența dintre producție și export. Ea nu constituie însă o soluție durabilă. Numărul transportatoarelor disponibile este limitat, iar fiecare navă reținută în Golf lipsește din alte segmente ale lanțului comercial mondial. Dacă tranzitul se normalizează, LNG-ul deja produs și încărcat poate reveni relativ repede în piață. Dacă blocajul persistă, capacitatea de stocare plutitoare se poate umple, încărcările ar putea fi reduse, iar perturbarea s-ar transmite în cele din urmă către producție. Pentru LNG, Hormuz nu are un înlocuitor real Aproximativ 20% din comerțul mondial cu LNG a trecut prin Strâmtoarea Hormuz în 2024, în principal din Qatar. Emiratele Arabe Unite au contribuit cu volume mai mici, dar tot prin același coridor maritim. Aproximativ 83% din LNG-ul transportat prin strâmtoare a fost livrat către piețele asiatice, China, India și Coreea de Sud reprezentând împreună peste jumătate din aceste fluxuri. Vulnerabilitatea LNG-ului este diferită de cea a petrolului. Arabia Saudită poate redirecționa o parte a țițeiului prin conducta est–vest către terminalul Yanbu, la Marea Roșie, iar Emiratele dispun de infrastructură care permite exportarea unor volume din afara strâmtorii. Capacitățile alternative sunt limitate și nu pot înlocui integral Hormuz, dar oferă un anumit grad de flexibilitate. Qatarul nu dispune de o rută comparabilă pentru exporturile sale de LNG. Gazul este lichefiat la instalațiile din Ras Laffan, încărcat pe nave și trebuie să traverseze strâmtoarea pentru a ajunge la cumpărătorii externi. Pentru aceste volume, ocolirea Hormuzului nu este o problemă de alegere a unui traseu maritim mai lung, ci o imposibilitate geografică. Agenția Internațională a Energiei estimează că fiecare lună fără tranzituri LNG…