Hormuz intră în blocaj de facto: traficul petrolier aproape se oprește după escaladarea SUA–Iran — NRG-IA
Geopolitică & Energie Autor: Ioana BuzoaicaStrâmtoarea Hormuz nu a fost închisă printr-un anunț oficial, dar traficul petrolier s-a apropiat de oprire după noua escaladare dintre SUA și Iran. Doar două tankere au trecut în primele ore ale…
Traficul petrolier prin Strâmtoarea Hormuz a ajuns joi aproape de oprire, după reluarea loviturilor americane asupra Iranului și riposta Teheranului în Golf. Reuters citează date și surse din industrie care arată că doar două tankere trecuseră prin strâmtoare în primele ore ale zilei, într-un moment în care riscul de navigație a crescut puternic după atacurile asupra navelor comerciale. Aceasta este una dintre cele mai grave evoluții energetice ale conflictului. Hormuz nu este doar o trecere maritimă între Iran și Oman. Este una dintre arterele principale ale pieței mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate. Înainte de războiul început la 28 februarie, prin strâmtoare trecea aproximativ o cincime din aprovizionarea globală cu petrol. În ultimele două săptămâni, traficul revenise la o medie de aproximativ 40 de nave pe zi, încă mult sub nivelul obișnuit de 125–140 de treceri zilnice. Când navele se opresc, piața simte riscul înaintea penuriei Blocajul din Hormuz se produce mai întâi în deciziile armatorilor, asigurătorilor și operatorilor de nave. O strâmtoare nu trebuie să fie închisă formal pentru a afecta piața. Este suficient ca traversarea să devină prea riscantă, prea scumpă sau prea greu de asigurat. Reuters notează că unele nave își opresc transponderele publice AIS, ceea ce face mai dificilă urmărirea traficului real. Jorge Leon, șeful analizei geopolitice la Rystad Energy, a descris situația drept o oprire esențială a traficului tankerelor prin Hormuz, semnalul fiind mai important pentru percepția riscului decât declarațiile oficiale venite de la Washington sau Teheran. Pentru piață, acest comportament contează imediat. Dacă navele ezită să treacă, petrolul și LNG-ul nu dispar din producție, dar devin mai greu de livrat. Cargourile întârzie, rutele se aglomerează, costurile de asigurare cresc, iar cumpărătorii plătesc prima de risc înainte să apară lipsa fizică la consumator. Atacurile asupra navelor schimbă calculul comercial Noua escaladare a început cu atacuri asupra a trei tankere în strâmtoare, atacuri pe care Statele Unite le-au atribuit Iranului. Washingtonul a reluat loviturile asupra Iranului, iar forțele iraniene au atacat infrastructură militară americană din state vecine din Golf. Gardienii Revoluției au avertizat că intervențiile americane asupra modului în care navele sunt redirecționate perturbă redeschiderea graduală a strâmtorii. Această succesiune a schimbat rapid calculul comercial. Până acum, armatorii puteau trata Hormuz ca pe o rută periculoasă, dar tranzitabilă. După loviturile asupra navelor, riscul nu mai este abstract. El intră direct în decizia de a trimite sau nu o navă prin strâmtoare. Reuters a relatat anterior că cel puțin patru tankere de petrol și gaze au întors din drum după atacurile asupra navelor din apropierea strâmtorii. Printre ele s-au aflat trei nave LNG controlate de QatarEnergy, aflate în drum spre terminalul Ras Laffan pentru încărcare, și un supertanker indian care transporta două milioane de barili de țiței kuweitian. Asigurătorii devin factor de blocaj Unul dintre cele mai importante semnale vine din piața asigurărilor de război. Reuters citează surse din industrie potrivit cărora unii asigurători au recomandat companiilor maritime să suspende cursele prin Hormuz, iar alții își revizuiesc termenii polițelor după noile atacuri. Această componentă poate bloca traficul fără ordin militar. O navă poate avea echipaj, încărcătură și destinație, dar dacă asigurarea devine prea scumpă sau condițiile sunt prea restrictive, cursa poate fi amânată sau anulată. În transportul energetic, asigurarea este parte a infrastructurii invizibile. Fără ea, barilul produs nu ajunge ușor la rafinărie. Reuters Breakingviews descrie acest mecanism ca pe un „taxaj” de facto al navelor care traversează Hormuz: nu o taxă încasată oficial de Iran, ci costuri mai mari de navlosire și asigurare, generate de risc. Acest cost se transmite mai departe spre cumpărători, rafinării și consumatori. LNG-ul Qatarului intră în centrul riscului Criza din Hormuz depășește petrolul. Un tanker LNG qatarez, Al Rekayyat, a rămas blocat în largul Omanului după ce un proiectil a provocat un incendiu în camera motoarelor. Reuters notează că, potrivit surselor din industrie, încărcătura de gaz natural lichefiat pare securizată, riscul de explozie este redus pentru moment, iar registrul Insulelor Marshall nu a raportat victime sau impact de mediu. Importanța acestui incident este majoră. Qatarul este unul dintre cei mai mari exportatori globali de LNG, iar Ras Laffan este un nod critic pentru livrările de gaz lichefiat către piețele mondiale. Dacă navele care trebuie să intre sau să iasă din Golf evită Hormuz, efectul se poate transmite în lanț: încărcări întârziate, livrări mutate, disponibilitate mai redusă și competiție mai mare între cumpărători. Pentru Europa, LNG-ul a devenit una dintre resursele-cheie după reducerea dependenței de gazul rusesc. O perturbare în Golf poate influența piața…