Hormuz reia traficul: acordul SUA–Iran depinde de armistițiul Israel–Hezbollah și negocierile nucleare — NRG-IA

Acordul interimar dintre Statele Unite și Iran a produs primul efect energetic vizibil: navele au început să revină în Strâmtoarea Hormuz, iar piața petrolului a redus o parte importantă din prima geopolitică acumulată în lunile de conflict. Acordul nu a normalizat însă ruta comercială și nu a închis dosarul militar din regiune. Escaladarea dintre Israel și Hezbollah din Liban a demonstrat cât de fragilă este arhitectura politică din spatele memorandumului. Negocierile tehnice programate la Bürgenstock, în Elveția, au fost amânate pe 19 iunie, iar vicepreședintele american JD Vance și-a anulat deplasarea. Ulterior, după anunțarea unui nou armistițiu Israel–Hezbollah, Reuters a relatat, citând Axios și un oficial american, că emisarul special Steve Witkoff se îndrepta spre Elveția pentru contacte cu partea iraniană. Asta nu înseamnă că acordul SUA–Iran a intrat într-o fază stabilă. Înseamnă că a trecut din momentul politic al semnării într-o perioadă de implementare în care Libanul, dosarul nuclear și Hormuz au devenit trei teste simultane. Acordul de 60 de zile: armistițiu, navigație și negociere nucleară Memorandumul interimar extinde pentru 60 de zile încetarea focului dintre SUA și Iran și creează cadrul pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz. Documentul nu rezolvă însă problemele decisive ale conflictului: soarta stocurilor de uraniu îmbogățit, regimul de verificare nucleară, relaxarea sancțiunilor, sprijinul iranian pentru grupările aliate din regiune și raportul militar dintre Israel și Hezbollah. Din punct de vedere energetic, memorandumul a produs o legătură directă între dezescaladarea militară și fluxurile comerciale. Înainte de blocaj, Hormuz transporta aproape o cincime din fluxurile globale de petrol și LNG. Închiderea sau perturbarea rutei a afectat exporturile statelor din Golf, livrările către Asia și piața globală a produselor petroliere. Acordul prevede redeschiderea rutei în perioada interimară, în timp ce negocierile pentru un acord mai amplu ar trebui să clarifice dosarul nuclear și mecanismele de securitate regională. Pentru Iran, beneficiile potențiale includ relaxări economice, derogări privind exporturile de petrol, deblocarea unor active și perspectiva unor mecanisme financiare mai largi. Pentru Washington, miza declarată rămâne limitarea programului nuclear iranian și reducerea riscului unei reveniri la confruntare militară deschisă. Libanul devine testul militar al memorandumului Escaladarea Israel–Hezbollah a pus imediat în evidență problema centrală: documentul negociat de Washington și Teheran include încetarea operațiunilor militare pe toate fronturile, inclusiv în Liban, însă Israelul nu este parte formală a acordului și susține că își păstrează libertatea de acțiune împotriva Hezbollah. Această diferență nu este o dispută de formulare. Ea stabilește dacă acordul poate fi aplicat efectiv. Iranul poate considera reluarea atacurilor în Liban drept încălcare a condițiilor mai largi ale memorandumului și poate folosi acest argument pentru a amâna sau condiționa negocierile nucleare. Israelul susține, în schimb, că nu a acceptat cadrul politic convenit între SUA și Iran și că își menține pozițiile militare din sudul Libanului. Armistițiul anunțat pe 19 iunie a redus temporar riscul unei rupturi imediate. Reuters a relatat că Israel și Hezbollah au acceptat încetarea focului, cu sprijin american, qatarez și iranian, deși au existat atacuri israeliene în prima oră de la intrarea în vigoare a armistițiului. Israelul a transmis totodată că își va păstra forțele în sudul Libanului. În aceste condiții, Libanul nu este o criză paralelă cu Hormuz. Este una dintre condițiile de funcționare ale acordului care ar trebui să permită redeschiderea durabilă a Hormuz. Hormuz: traficul reîncepe, normalizarea nu există încă Datele de trafic arată o revenire, nu o normalizare. Pe 18 iunie au fost înregistrate 25 de traversări comerciale prin Hormuz, de peste cinci ori media primelor zece zile din iunie. Totuși, nivelul rămâne mult sub ritmul de aproximativ 120 de traversări comerciale pe zi înaintea conflictului. Navele au început să reactiveze transponderele și să își transmită din nou poziția, după săptămâni în care o parte semnificativă a flotei a navigat cu semnalele AIS dezactivate. Au fost raportate intrări de petroliere cu țiței, produse petroliere și GPL spre porturile irakiene din Golf. Un petrolier cu destinația Japonia a ieșit din strâmtoare după întârzieri provocate de război, iar două superpetroliere indiene au început traversarea spre India. Producători din Golf, inclusiv Kuwait Petroleum și ADNOC, au reactivat deja activitatea de ofertare pentru livrări viitoare. Aceste semnale sunt importante pentru piață, însă nu elimină riscul operațional. Centrul Maritim Comun coordonat de SUA a avertizat navele cu privire la existența minelor și la prezența navală în timp ce operațiunile de degajare continuă. Navele au fost sfătuite să evite anumite culoare de trafic din cauza riscurilor…