Strâmtoarea Hormuz: fluxurile de petrol depășesc 13,5 milioane barili/zi în septembrie 2026 — NRG-IA

Geopolitică & Energie

Rezumat: Petrolul revine în volume mari prin Strâmtoarea Hormuz. Recuperarea de la aproximativ 2 milioane la peste 13,5 milioane de barili pe zi arată că Iranului îi este tot mai greu să transforme…

Strâmtoarea Hormuz: fluxurile de petrol depășesc 13,5 milioane barili/zi în septembrie 2026 — NRG-IA
Strâmtoarea Hormuz începe din nou să transporte volume masive de petrol. Fluxurile outbound din Golful Persic au depășit 13,5 milioane de barili pe zi , calculat ca medie mobilă pe șapte zile, potrivit datelor Kpler analizate de Rory Johnston, fondatorul Commodity Context. Este cel mai ridicat nivel din ultimele luni și o revenire spectaculoasă față de aproximativ 2 milioane de barili pe zi în martie , imediat după declanșarea războiului pe 28 februarie. Revenirea nu readuce însă Hormuz la situația de dinaintea conflictului. Johnston estimează că prin strâmtoare treceau aproximativ 20 de milioane de barili pe zi înainte de război, iar datele independente ale U.S. Energy Information Administration arată un flux total de petrol de 21,6 milioane de barili pe zi în trimestrul IV 2025, înainte ca media să se prăbușească la numai 4,9 milioane în trimestrul II 2026. Schimbarea din septembrie este totuși suficient de mare pentru a modifica ecuația strategică a strâmtorii. Iranul continuă să poată face Hormuz periculos și costisitor, însă datele de tracking arată că îi este tot mai dificil să mențină fluxurile petroliere la nivelurile extrem de reduse din primele luni ale conflictului. Arabia Saudită împinge din nou petrolul prin Hormuz Motorul principal al revenirii este Arabia Saudită. Atacurile asupra conductei East-West, cunoscută și drept Petroline, au lovit tocmai infrastructura construită pentru a permite Riyadhului să transporte petrol din estul țării către Yanbu, la Marea Roșie, fără să treacă prin Hormuz. Înaintea avariei, conducta transporta aproximativ 5,5 milioane de barili pe zi , dintre care circa 4,5 milioane ajungeau la export prin Yanbu, potrivit Kpler. Lovirea mai multor stații de pompare în septembrie a redus drastic funcționarea acestei rute alternative și a obligat Saudi Aramco să mute din nou volume importante către terminalele din Golful Persic. Efectul a fost imediat. Pe 20 septembrie, Saudi Aramco a încărcat aproximativ 14 milioane de barili pe șapte VLCC-uri la Ras Tanura. În săptămâna începută pe 13 septembrie, 22 de petroliere transportând aproximativ 42 de milioane de barili au ieșit prin Hormuz, potrivit datelor de tracking citate de Reuters. Datele Kpler publicate ulterior confirmă că mișcarea nu a fost un episod izolat. În săptămâna începută pe 20 septembrie, exporturile de țiței prin Hormuz ajunseseră deja la 33,7 milioane de barili până vineri, în timp ce săptămâna anterioară se încheiase cu 49,2 milioane de barili. Majoritatea tancurilor transportau petrol saudit, urmat de țiței irakian. Paradoxul este puternic: avarierea principalei infrastructuri saudite construite pentru evitarea Hormuz a împins o cantitate și mai mare de petrol înapoi prin chiar strâmtoarea pe care Iranul încearcă să o folosească drept pârghie strategică. Iranul poate perturba Hormuz, dar îi este mai greu să controleze volumele Creșterea fluxurilor schimbă sensul întrebării despre cine „controlează” Hormuz. Controlul militar, siguranța navigației și controlul efectiv asupra volumului de petrol care traversează strâmtoarea nu sunt același lucru. Iranul păstrează capacitatea de a amenința nave, de a crește riscul operațional și de a menține costurile de asigurare și transport la niveluri excepțional de ridicate. Atacurile asupra navelor au continuat și în septembrie, inclusiv asupra unor petroliere care transportau petrol saudit. Dar dacă pârghia Hormuz este măsurată prin capacitatea de a împiedica fizic exporturile concurenților din Golf, revenirea de la aproximativ 2 milioane la peste 13,5 milioane de barili pe zi indică o erodare substanțială a acestei capacități. Nu este echivalentul unui control american deplin asupra strâmtorii și nici al unei redeschideri normale. Este însă o situație fundamental diferită față de martie: volume foarte mari trec din nou, iar producătorii din Golf au dezvoltat proceduri operaționale capabile să transporte petrol printr-un mediu încă ostil. Iranul însuși continuă să trateze Hormuz drept instrument de negociere. Tehranul a transmis în septembrie că ar fi pregătit să redeschidă strâmtoarea într-un interval de șapte zile dacă Statele Unite reduc presiunea militară și ridică blocada asupra porturilor iraniene. Oferta arată că Hormuz rămâne o pârghie diplomatică, dar revenirea fluxurilor reduce valoarea unei amenințări bazate pe oprirea aproape completă a traficului petrolier. Petrolul circulă printr-o logistică de criză Cei peste 13,5 milioane de barili pe zi nu reprezintă revenirea sistemului petrolier la normal. Ei reprezintă apariția unei logistici de criză mult mai sofisticate și mult mai costisitoare. Producătorii folosesc tot mai intens petroliere de tip shuttle care ies din Golf și transferă încărcătura navă-la-navă în Golful Oman către alte VLCC-uri care continuă apoi spre Asia. Activitatea ship-to-ship a crescut accelerat, iar infrastructura auxiliară din apropierea Omanului începe să atingă limite de capacitate. Kpler estimează că operațiunile STS pentru lichide din…

Ioana Buzoaica — Colectiv Editorial Independent

Echipa editorială NRG-IA monitorizează neîntrerupt dinamica pieței de energie, cadrul de reglementare ANRE și parametrii de telemetrie SEN/SNT. Livrăm analize obiective, ancorate strict în date oficiale și decizii verificate.

Consultă Carta Deontologică și Metodologia Editorială NRG-IA →

Citește articolul complet pe NRG-IA →