Hormuz reduce drastic fluxurile de țiței: rafinăriile asiatice cumpără petrol din SUA și Africa — NRG-IA

Piața de Energie

Strâmtoarea Hormuz nu mai produce doar volatilitate și prețuri mai mari. Rafinăriile asiatice cumpără deja petrol din SUA și Africa de Vest pentru a reduce dependența de livrările din Golf, în timp…

Hormuz reduce drastic fluxurile de țiței: rafinăriile asiatice cumpără petrol din SUA și Africa — NRG-IA
Strâmtoarea Hormuz a intrat într-o nouă fază a crizei petroliere. Vineri, 14 august, datele Kpler citate de Reuters nu indicau niciun transport vizibil de țiței care să traverseze strâmtoarea, iar numai două nave de alte tipuri efectuaseră trecerea. În același timp, unele dintre cele mai mari rafinării asiatice cumpără deja petrol american și vest-african pentru lunile următoare, înlocuind o parte din barilii pe care i-ar fi procurat în mod normal din Golf. Schimbarea este mai profundă decât o nouă mișcare a Brentului. Riscul militar a trecut în logistica fizică a pieței: navele sunt atacate, capacitatea de transport este mai greu de mobilizat, costurile cresc, exportatorii folosesc rute alternative, iar cumpărătorii caută alte origini pentru materia primă. Datele de tracking trebuie însă citite exact. Absența unor transporturi de țiței vizibile în Kpler nu demonstrează că niciun baril nu a trecut prin Hormuz. Unele nave pot naviga cu sistemul automat de identificare AIS oprit. Ceea ce poate fi afirmat cu certitudine este că activitatea observabilă a ajuns din nou la un nivel extrem de redus. Asia cumpără deja barili din afara Golfului Reacția rafinăriilor transformă deteriorarea traficului într-o schimbare comercială concretă. GS Caltex din Coreea de Sud a cumpărat de la Shell două milioane de barili de Mars, un sortiment american din Golful Mexic, pentru livrare în noiembrie. Potrivit traderilor citați de Reuters, tranzacția s-a făcut la o primă de aproximativ 13–14 dolari pe baril față de benchmark-ul Dubai pentru octombrie. Cosmo Energy din Japonia a cumpărat la rândul său Mars de la Trafigura, iar Eneos, cea mai mare rafinărie japoneză, a contractat două milioane de barili de WTI pentru noiembrie. CPC Taiwan a cumpărat alte două milioane de barili de WTI și a adăugat țiței din Africa de Vest. În India, Hindustan Petroleum și Mangalore Refinery and Petrochemicals au lansat noi licitații pentru aprovizionare. Aceste tranzacții sunt relevante tocmai pentru că nu reprezintă scenarii despre ce ar putea face rafinăriile dacă problema Hormuz persistă. Sunt achiziții efectuate acum, pentru a asigura materia primă a lunilor următoare. Kpler estima că importurile asiatice de țiței american au urcat în iulie la un record de aproximativ 2,35 milioane de barili pe zi. Într-o piață în care securitatea rutei devine la fel de importantă ca prețul sortimentului, Atlanticul câștigă o parte din cererea care ar fi revenit în mod normal producătorilor din Golf. Cea mai importantă arteră petrolieră a lumii funcționează la o fracțiune din nivelul anterior Dimensiunea schimbării devine clară în datele structurale. Potrivit Energy Information Administration, prin Hormuz treceau în trimestrul al patrulea din 2025 aproximativ 21,6 milioane de barili pe zi de petrol și alte lichide petroliere. În trimestrul al doilea din 2026, media coborâse la numai 4,9 milioane de barili pe zi. Reducerea este de aproximativ 77%. International Energy Agency arată că, înaintea conflictului, prin strâmtoare trecea aproape un sfert din comerțul maritim mondial cu petrol. Aproximativ 80% din petrolul și produsele petroliere transportate pe această rută aveau ca destinație Asia, iar China și India primeau împreună 44% din volumele de țiței și condensat. Expunerea asiatică explică viteza cu care rafinăriile caută acum alternative. Pentru Japonia, Coreea de Sud, China sau India, Hormuz nu este un risc geopolitic îndepărtat, ci infrastructura prin care ajunge o parte esențială a combustibilului necesar economiei. Conductele de ocolire recuperează doar o parte din volume O parte din petrolul Golfului poate ieși pe alte rute, dar capacitatea alternativă este mult mai mică decât fluxurile istorice prin strâmtoare. Arabia Saudită folosește conducta East-West, cunoscută și sub numele de Petroline, pentru a transporta țiței spre Yanbu, la Marea Roșie. Efectul este deja vizibil în statistici: EIA estimează că fluxurile petroliere prin Bab el-Mandeb au crescut de la 5,4 milioane de barili pe zi în ultimul trimestru din 2025 la 8,1 milioane de barili pe zi în trimestrul al doilea din 2026. Emiratele Arabe Unite pot utiliza conducta Abu Dhabi–Fujairah pentru a evita Hormuzul. IEA estimează însă că Arabia Saudită și Emiratele dispun împreună de numai aproximativ 3,5–5,5 milioane de barili pe zi de capacitate disponibilă pentru ocolirea strâmtorii. Diferența față de cele peste 20 de milioane de barili pe zi care traversau ruta înaintea conflictului este uriașă. Irakul, Kuwaitul, Qatarul, Bahrainul și Iranul au mult mai puține opțiuni pentru a-și scoate exporturile pe piața mondială fără Hormuz. Capacitatea de bypass atenuează șocul, dar nu poate substitui integral strâmtoarea. Exportatorii schimbă și ei modul în care transportă petrolul Reconfigurarea nu se produce doar în portofoliul cumpărătorilor asiatici. ADNOC a adaptat în timpul conflictului atât comercializarea, cât și transportul țițeiului, folosind inclusiv operațiuni de tip shuttle și transferuri…

Citește articolul complet pe NRG-IA →