Hormuz se redeschide, dar fluxurile de petrol și LNG pot reveni abia în 8–12 săptămâni sau chiar ani — NRG-IA

Primul semnal pozitiv a venit sâmbătă, când peste 20 de nave au traversat Strâmtoarea Hormuz, cel mai ridicat nivel zilnic din 1 martie. Pentru piețe, acest lucru a fost suficient cât să sugereze că blocajul total nu mai este singurul scenariu relevant. Dar exact aici începe problema reală: redeschiderea fizică a culoarului maritim nu este același lucru cu revenirea rapidă a fluxurilor de petrol și LNG la normal. Reuters notează că traficul prin acest punct critic, prin care trece în mod normal aproximativ o cincime din fluxurile globale de petrol și gaze, a rămas mult sub ritmul obișnuit, iar indicatorul decisiv pentru piețe a devenit nu declarația politică, ci numărul efectiv de nave care tranzitează strâmtoarea. Redeschiderea juridică nu înseamnă reluare operațională Analiza Reuters publicată luni mută corect centrul de greutate al discuției: chiar dacă armele tac, fluxurile nu revin automat. Explicația este una structurală. După săptămâni de perturbări, piața trebuie să refacă simultan mai multe verigi: disponibilitatea navelor, acoperirea de asigurare, costul transportului, redeschiderea terminalelor de încărcare, eliberarea stocurilor acumulate și disponibilitatea armatorilor de a reveni într-o zonă încă percepută ca fiind de risc ridicat. Reuters arată că numai reechilibrarea flotei globale de tancuri petroliere și revenirea operațiunilor de încărcare din Golf la ritmul pre-conflict ar putea dura cel puțin 8–12 săptămâni, chiar și în condiții favorabile. Blocajul este și pe apă, și pe uscat Dimensiunea inertiei logistice este semnificativă. Potrivit Reuters, aproximativ 260 de nave încărcate se aflau deja în Golf, transportând circa 170 de milioane de barili de petrol și 1,2 milioane de tone de LNG, în timp ce peste 300 de tancuri goale staționau în Golful Oman și așteptau să intre la încărcare. În paralel, stocarea comercială de țiței din Golf a ajuns la aproximativ 262 de milioane de barili, echivalentul a 20 de zile de producție perturbată, ceea ce limitează capacitatea producătorilor de a reveni imediat la volume normale. Chiar și după reluarea tranzitului, ciclurile fizice ale comerțului rămân lungi: un dus-întors între Orientul Mijlociu și coasta de vest a Indiei durează în jur de 20 de zile, iar rutele spre China, Japonia și Coreea de Sud pot depăși două luni. Șocul nu lovește doar shipping-ul, ci întregul lanț energetic În analiza Reuters, impactul imediat este deja descris ca sever: aproximativ 13 milioane barili pe zi de petrol și circa 300 milioane metri cubi pe zi de LNG au rămas blocați în Golf, forțând reduceri de producție la câmpuri petroliere, rafinării și facilități LNG. Asta explică de ce normalizarea nu depinde doar de trecerea navelor prin strâmtoare, ci și de repornirea producției upstream. Reuters, citând estimări ale IEA, arată că aproximativ jumătate dintre câmpurile petroliere și de gaze din Golf ar putea reveni la nivelurile anterioare în circa două săptămâni, încă 30% ar putea avea nevoie de până la șase săptămâni, iar restul de 20% — echivalentul a aproximativ 2,5–3 milioane barili/zi — se confruntă cu dificultăți tehnice mult mai mari și pot avea nevoie de luni. LNG-ul este veriga cea mai sensibilă Pentru gaz și LNG, vulnerabilitatea este și mai mare, pentru că ritmul de revenire depinde de active puține, concentrate și greu de înlocuit. Reuters arată că Asia preia în mod normal circa 90% din încărcările LNG din Golf, ceea ce face din orice întârziere un risc imediat pentru cumpărătorii asiatici și, indirect, pentru Europa, care depinde de piața globală a LNG și de disponibilitatea marginală a cargourilor. Mai important, Reuters notează că unele avarii la infrastructura energetică pot împinge recuperarea în orizonturi mult mai lungi: la hub-ul Ras Laffan din Qatar, unde circa 17% din capacitate a fost lovită, reparațiile ar putea dura până la cinci ani. În acest punct, discuția nu mai este despre redeschiderea unei strâmtori, ci despre viteza cu care poate fi reconstituită o arhitectură energetică regională afectată simultan în transport, stocare și producție. Piața a început deja să prețuiască această diferență Această diferență dintre „deschis” și „normalizat” se vede direct în reacția pieței. Reuters arată că, luni, Brent a urcat la 95,16 dolari/baril, în timp ce futures pe S&P 500 au scăzut cu 0,6%, iar cele europene cu 1,1%, pe fondul faptului că traficul în și din Golf a rămas redus, iar tensiunea geopolitică a fost imediat retransmisă în prime de risc. Cu alte cuvinte, pentru piață, o traversare punctuală a câtorva zeci de nave nu anulează problema centrală: fluxurile energetice globale nu funcționează la cheie, iar normalizarea lor are ritm industrial, nu ritm diplomatic. Ce urmează În următoarele zile, semnalul-cheie nu va fi numai dacă Hormuz rămâne formal deschis, ci dacă volumul zilnic de tranzit continuă să crească, dacă armatorii revin fără ezitare, dacă asigurătorii relaxează condițiile și dacă terminalele de încărcare din Golf reiau un ritm constant.…