Hormuz, acordul SUA–Iran și petrolul peste 90 de dolari: criza se mută în rafinării — NRG-IA

Acordul interimar dintre Statele Unite și Iran și-a încheiat fereastra de 60 de zile fără o prelungire, negocierile pentru oprirea războiului sunt blocate, iar Strâmtoarea Hormuz rămâne sever perturbată. În dimineața de 20 august, Brent pentru livrare în octombrie se tranzacționa la aproximativ 91,87 dolari/baril, după patru sesiuni consecutive de creștere și la cel mai ridicat nivel de după 24 iulie. Piața nu mai prețuiește doar riscul unui incident punctual în Golf, ci posibilitatea ca actuala perturbare a uneia dintre cele mai importante rute energetice ale lumii să dureze. Datele de tracking Kpler arată cât de mare rămâne ruptura dintre declarațiile politice și circulația efectivă a mărfurilor. Miercuri, 19 august, prin Hormuz au fost identificate numai nouă tranzite ale navelor comerciale de mărfuri, același număr ca în ziua precedentă. Unele nave pot circula cu transponderele oprite și pot lipsi din statistică, dar traficul observabil rămâne mult sub nivelurile anterioare războiului. Acordul din iunie a expirat fără o nouă înțelegere Înțelegerea semnată în iunie trebuia să ofere Washingtonului și Teheranului o fereastră de maximum 60 de zile pentru negocierea unei soluții mai ample privind războiul, dosarul nuclear și sancțiunile. Termenul a expirat pe 17 august, iar administrația Trump a exclus explicit prelungirea acordului interimar. Iranul a adoptat o poziție diferită: oficialii săi susțin că Statele Unite trebuie mai întâi să revină la respectarea memorandumului și că nu au existat negocieri privind extinderea sa. Donald Trump a declarat pe 18 august că nu există negocieri în curs sau programate cu Iranul. Teheranul, în schimb, susține că Strâmtoarea Hormuz rămâne închisă și condiționează normalizarea situației de respectarea acordului interimar de către Washington. Cele două părți nu mai diferă doar asupra condițiilor unei păci, ci și asupra statutului acordului care trebuia să ducă la ea. Impasse-ul diplomatic are și o dimensiune militară. Un înalt oficial iranian a declarat pentru Reuters că Iranul va trece la o postură militară „fully offensive” după eșecul negocierilor pentru o încetare permanentă a războiului. Washingtonul afirmă, în paralel, că Hormuz este deschisă, în timp ce Teheranul spune că ruta rămâne închisă. Pentru piața energetică, verdictul nu vine însă din declarații, ci din numărul efectiv de nave care revin pe coridor. Hormuz începe să fie prețuit ca o criză de durată Brent a închis sesiunea din 17 august la 90,87 dolari/baril, cu 2,65% peste nivelul precedent, pe fondul scăderii speranțelor privind o soluție diplomatică. Pe 20 august, contractul pentru octombrie era la 91,87 dolari/baril. Mișcarea este importantă tocmai pentru că petrolul rămâne mult sub vârfurile atinse în fazele cele mai tensionate ale războiului, dar refuză să revină la nivelurile de dinaintea conflictului. IEA descrie o piață în care efectele perturbării Hormuz au devenit structurale. În raportul din august, agenția estimează că producția mondială de petrol a fost în iulie cu 6,3 milioane de barili/zi sub nivelul de acum un an, în timp ce aproximativ 8,3 milioane de barili/zi din producția Golfului rămâneau indisponibili. Exporturile regionale, inclusiv cele realizate prin rute care evită Hormuz, au coborât la aproximativ 15 milioane de barili/zi, după ce pasajul strategic a devenit din nou practic inaccesibil pentru o parte importantă a traficului comercial. Stocurile au absorbit o parte din șoc, dar amortizorul se subțiază. IEA estimează că inventarele petroliere globale observate au scăzut cu 69 de milioane de barili numai în iulie și cu aproximativ 410 milioane de barili de la începutul războiului. Agenția vede pentru trimestrul al treilea un deficit al balanței mondiale de aproximativ 1,8 milioane de barili/zi, mai mult decât dublul estimării sale din luna precedentă. A doua criză se formează în rafinării Perturbarea Hormuz nu mai afectează doar accesul la țiței. Ea reduce și disponibilitatea produselor petroliere finite, iar această parte a pieței a devenit mai tensionată decât materia primă. Rafinăriile mondiale au procesat în iulie aproximativ 80,9 milioane de barili de țiței pe zi, cu aproape 5 milioane de barili/zi mai puțin decât în aceeași lună din 2025. IEA estimează că throughput-ul global de rafinare va scădea în medie cu 2,5 milioane de barili/zi în 2026. Perturbările exporturilor din Orientul Mijlociu și atacurile asupra rafinăriilor rusești au determinat agenția să reducă suplimentar cu 370.000 de barili/zi prognoza pentru trimestrul al treilea. Consecința se vede în comerțul cu produse finite. Volumele maritime de produse petroliere au scăzut în iulie cu aproximativ 3,8 milioane de barili/zi față de anul precedent. Exporturile de motorină din Rusia, Orientul Mijlociu și Asia au fost mai mici cu aproximativ 1,3 milioane de barili/zi, echivalentul a circa 20% din comerțul maritim mondial cu motorină. Pentru combustibilul de aviație, reducerea de aproximativ 670.000 de barili/zi…